Capul statului oranj s-a pricopsit cu un disc spart taman cand taricenii se umflau de ras la Timisoara, starniti de pamfletul dinescian. (Tot cam atunci, Dunarea isi desavarsea prapadul in sudul impotmolit in nevoi si saracie, iar pamantul se crapa in Gorj, faramitand gospodariile debile ale oltenilor. Dinspre Guvern, tacere.) De la o vreme, galagioasa si vindicativa factiune orban-antonesciana a PNL, aflata in cercul de influenta a premierului, nu-i mai slabeste din menghina vorbelor suierate si-a dezvaluirilor abrazive pe ""aliatii"" democrati. Se pare ca liberalii au mirosit slabiciunea pedistilor fruntasi si asta ii zgandareste sa se joace de-a lustratia cu marinarii retrasi la Palat. Si o fac, nu-i un secret, cu destula iscusinta verbala, cu talent oratoric, caci, sub presiunea saptamanalelor tirade ale trioului Orban-Antonescu-Olteanu, ""cocoselului"" napocitan i
s-a pleostit faloasa creasta. Cu ciocu-i molatic si replicile-i blegi, ""apostolul democratiei"" de la Cluj abia se mai aude in vacarmul iscat de inchipuitul haiduc Becali, noul camarad al suferindului Traian. Cinismul liberal e exemplar, deoarece, dupa fiecare filipica, cuvantatorii isi exprima public, cu inimaginabila ipocrizie, vointa nealterata pentru mentinerea actualei formule de guvernare... Se invoca patetic interesele tarii, comandamentele euro-atlantice, nocivitatea fratiei pesedisto-peremista si alte asemenea enormitati de budoar politic. Desi suntem asigurati mereu ca guvernantii sunt strans uniti in jurul integrarii Romaniei, pacientul Basescu ii tranteste usa in nas vizitatorului Tariceanu chiar in rezerva pesedistului Oprescu. Lumbago-betesugul prezidential a tulburat iarasi Alianta, iar comisiile perindate prin spitalele Opozitiei s-au tocmit pe criterii politice si nu medicale, oripiland o lume intreaga. In ajunul aniversarii Europei, pe malurile Dambovitei boala primului om al patriei e subiect de disputa politica, iar ditamai sistemul de sanatate nu e in stare sa efectueze o banala interventie chirurgicala. Noroc cu strainatatea, ca acolo gasim si regi, si doctori, si dreptate. ""Va iubesc, romani!"", urla recent presedintele, exersandu-si patriotismul de carciuma, pentru ca azi sa-si ia pijamaua si s-o tuleasca la Viena, unde reforma sanitara nu s-a impiedicat de alde Branzan si Nicolaescu. ""Va iubesc, romani, dar la sprit, nu cand e vorba de lucruri serioase!"", este de fapt mesajul complet si sincer al alesului natiei. Ciudat cum isi mai iubesc poporul politicienii mioritici, care, in guresenia lor ancestrala, uita ca si-au trimis odraslele la studii sau posturi in America si Europa. (Tot cam atunci, sinistratii se holbau acvatic dupa agoniseala de-o viata si-l asteptau pe ctitorul Gigi sa le ridice casele si sa le intemeieze biserici. Dinspre Guvern, tacere.)
Colac peste pupaza, in aceeasi zi, un alt bolnav celebru al politicii romanesti, ex-ministrul Stolojan il scoate intempestiv (!?) pe ziaristul Tuca din redactia ziarului si-i impartaseste scrasnit, sub privirile norodului nauc, regretele provocate de desemnarea prim-ministrului... Tariceanu, al carui scaun il revendica obscen. Cica ultimul a intinat idealurile dreptei pentru care s-a jertfit pana si eroina de la ""Golden-Blitz"", picturiala blonda Elena, visul erotic al revistelor decoltate. Protocolul dintre PRM si PSD abia anuntat l-a zorit astfel pe ""usor dezaxatul"" Stolojan sa se intoarca in arena si, din ratiuni superioare de stat, sa-si riste cel de-al doilea rinichi. Imi e teama ca gestul consilierului pe probleme economice e nu numai tardiv, ci si lipsit de credibilitate, in marasmul sperantelor ucise deunazi, cu revoltatoare usurinta, printre lacrimile electorale ale histrionului ""Marinar"". La urma-urmei, aratarea sperietoarei stolojaniene nu-i decat o mutare prin care Cotrocenii incearca sa imblanzeasca disidenta liberala ori s-o inabuse, insa multi se indoiesc de reusita acestei solutii de avarie. Si un semn clar ca PD a ramas fara arme in rastel si e silit sa apeleze, iata, la o coada de topor liberala, basescizata in laboratoarele puterii portocalii. Si compromisa de propria-i indecizie, explicata acum in registru lacrimogen: ""Baiatule, opreste-te daca vrei sa iti mai revii"". Asa i-ar fi recomandat medicii curanti, iar ""baiatul"" i-a ascultat si, in adumbrirea Seraiului din Deal, si-a revenit miraculos. Mai mult, ""baiatul"" a si ras telespectatorilor, ca nu se cadea sa-si dezamageasca seful hahaitor. Culmea, dar, in aceeasi gradina presedintiala, consilierii Andrei Plesu si Renate Weber se imbolnavisera subit si vindecarea lor n-a fost posibila decat prin demisie! (Tot cam atunci, vreo cincisprezece mii de amarasteni marsaluiau prin Bucuresti, cerand salarii decente si pensii rezonabile, in timp ce guvernantii le urau din balconul indiferentei sa traiasca bine. O strigare perversa dinspre Cabinetul vrajmasiei noastre, intepenit de-o grava si nesuferita hernie de disc, ce se poate trata si aici, cu bisturiul anticipatelor.)
P.S. Poporul, cu durerile sale, ramane in continuare o simpla paranteza...