In satul gorjean Seciuri, terenul a mai fugit si ieri un metru. Casele care cu o zi inainte se mai tineau pe picioare peste noapte s-au prabusit. Unele chiar sub ochii proprietarilor. Imaginea care a ramas in urma prabusirii caselor este una apocalip

In satul gorjean Seciuri, terenul a mai fugit si ieri un metru. Casele care cu o zi inainte se mai tineau pe picioare peste noapte s-au prabusit. Unele chiar sub ochii proprietarilor. Imaginea care a ramas in urma prabusirii caselor este una apocaliptica. Localnicii spun ca asa isi imaginau Iadul pe pamant.

Drumul care facea legatura satului Seciuri cu celelalte localitati ale comunei Rosia de Amaradia a mai fugit si el, facand o adancitura de mai bine de cinci metri. Misiunea pompierilor militari si a jandarmilor de a-i ajuta pe oameni sa-si mai recupereze bunuri din gospodarii a fost astfel cu mult ingreunata. Aproape 187 de case au fost afectate si in jur de 500 de oameni au ramas fara acoperisuri deasupra capului, ca urmare a alunecarilor de teren din ultimele zile.
BASCULANTELE LUCREAZA. In comuna gorjeana Rosia de Amaradia, unde surparile de teren au culcat la pamat mai multe case decat in orice alt colt al tarii, basculantele zguduie asfaltul din sfert in sfert de ora. Huruie la deal incarcate cu materiale si mobilier din Seciurile, pana acum cel mai napastuit sat al comunei. De pe soseaua cocotata pe dealuri, privirea cuprinde contururile imense ale unei exploatatii miniere ce poarta pe umeri o parte din vina pentru furia pamantului. Iar imediat dupa tablita cu numele satului se intind in linie cateva randuri de corturi albe, inca goale, cu insemnul Crucii Rosii pe prelate, inaltate pe movile de ciment. Mai jos, utilajele grele incearca sa faca putina ordine prin pamantul surpat. Iar o portiune in panta din drumul ciopartit a fost acoperita cu piatra rosie, pentru a inlesni urcusul camioanelor. Dulapuri, vane ruginite, televizoare, scanduri si tigle se ingramadesc in spatele masinilor. Satenii ramasi sub cerul liber isi cauta adaposturi pe la rudele si prietenii din satele invecinate si cara dupa ei ce au mai putut salva din gospodariile distruse.

LAC VINOVAT. De-o parte si de alta a drumului ce coboara in satul gorjean, pamantul a prins forme ciudate. Ba suie, ba coboara si mai rupe cate o bucata din casele oamenilor. In tot satul troneaza manunchiuri de lespezi faramitate, pietroaie si felii de pamant desprinse cu tot cu copaci. Capite de fan stau culcate pe povarnisurile fisurate, laolalta cu siraguri de garduri imprastiate prin curti. ""Deodata simtii ca incepura sa se sparga geamurile, ca se crapa prin casa"", isi aminteste o femeie tanara. ""Inca nu s-a daramat toata. Noi fusaram mai norocosi. Casele vechi, din jos, cazura primele, ca nu erau atat de captusite cu beton si fier ca ale noastre de aici."" Femeia a varsat si ea piatra rosie in fata casei, sa poata sa bage camionul in curte. ""Incarcam tot, haine si mobiler si le ducem la rude. Da"" pleznira geamurile si n-apucaram sa luam si giurgiuvelele"", isi musca buzele de ciuda sateanca.

CRATERE. Drumul a fost pur si simplu sfartecat


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.