Tinerii si nu numai sunt tentati sa experimenteze sexul oral. Fiti vigilenti, deoarece aceasta practica poate fi platita scump. Cu un virus care provoaca herpesul genital, de care, din pacate, nu mai puteti scapa toata viata.

Doar medicul poate stabili cu precizie diagnosticul de herpes genital. Si aceasta, deoarece simptomele herpesului genital pot fi usor puse in legatura cu alte boli specifice organelor sexuale: micoze, infectii urinare sau alte afectiuni cu transmitere sexuala. Exista doua metode prin care se stabileste daca o persoana este purtatoare a virusului: analiza probei prelevate din zona genitala sau analiza sangelui.
Simptome. La femei, semnele herpesului genital sunt mai agresive si mai vizibile: scurgeri, dureri in timpul urinarii, inrosiri, vezicule. La unele femei, virusul herpesului se poate localiza in vagin sau chiar in colul uterin, ceea ce face mai dificila stabilirea diagnosticului. La barbati, simptomele sunt mai putin severe si se localizeaza la nivelul penisului, preputului sau in zona cutanata dintre cele doua.
TRANSMITERE. Primul contact al organismului cu virusul herpesului genital are loc in timpul unui raport sexual, cu sau fara penetrare, cu o persoana care prezinta leziuni herpetice pe sex, fese sau este pur si simplu purtator al virusului fara a avea simptome. Un grad major de risc il prezinta adeptii sexului oral. Daca unul dintre parteneri are probleme dentare sau nu-si igienizeaza temeinic cavitatea bucala, el prezinta o incarcatura microbiana mare, printre care poate fi si virusul herpesului. Astfel, in timpul sexului oral, aceasta persoana expune partenerul contaminarii cu virusul herpesului . Unele statistici arata ca un procent apreciabil dintre cazurile de herpes genital este consecinta sexului oral.
DEFINITIV. Odata ce virusul a patruns in organism, el nu mai poate fi eliminat. Se ascunde intr-un ganglion din zona si revine sub forma de recidive, a caror frecventa si intensitate sunt diferite de la o persoana la alta. Medicul Vasile Benea spune ca herpesul genital nu trebuie considerat o boala ""rusinoasa"". Uneori partenerul poate transmite virusul fara ca acesta sa stie ca este purtator. Trebuie retinute doua amanunte: consultatia la medicul specialist este confidentiala, iar tratamentul recomandat de acesta reduce severitatea simptomelor.