""Copilul meu, nadejdea mea, au venit valurile si ne-au luat casa, vino de ma apara de apa, mama!"" In casa rudelor familiei Soc din satul Popoviceni, Goicea, mama lui Nelu isi plange baiatul. ""Baiatul mamei, de ce ti-ai facut una ca asta?"", ingana femeia, care isi astepta fiul chiar in noaptea in care acesta s-a sinucis.

O tanara cu ochii negri ne intampina la poarta si ne da naframa de pomana, ca unor rude: ""Cine sunteti?"" ca vreau sa-i cunosc toate rudele lui Nelu. Femeia este cea cu care Ion Soc urma sa se casatoreasca. De cand au auzit vestea ca Nelu a lua€™ Tanta a lui Soc nu mai este, satenii din Carna, satul natal al acestuia, sinistrati la randul lor in Goicea, au uitat de propria nenorocire si toti o caineaza pe la porti pe femeia ramasa fara sprijin.
Dis-de-dimineata vin rand pe rand, cu liliac proaspat si lumanari, la sicriul consateanului lor, care nu a vrut sa mai traiasca.
LOGODIT. In casa unchiului lui Nelu s-au adunat rude care nu s-au vazut de ani buni, unite de nenorocirea ce s-a abatut peste ele. Ceva mai departe de acestea, stau aproape zece colegi de serviciu ai lui Ion, imbracati in costume negre. Cei mai multi lacrimeaza, cand mama iese in curtea casei si-si plange copilul. Din cand in cand, doi barbati de la poarta scot sunete triste din instrumentele de alama. In spatele lor asteapta tractorul cu care corpul neinsufletit va fi dus la cimitir. Rudele au impodobit tractorul cu mai multe carpete inflorate si cu tabloul lui Nelu in uniforma. In jurul orei 13:30, sicriul a fost scos din casa. Langa mama tanarului si viitoarea lui sotie s-au mai urcat alte sase femei, care sa-l planga pe mort cu cele mai frumoase vorbe.
FARA PREOT. Mama il alinta cu cele mai dragi cuvinte, ""comoara mea, dragul meu, lumina mea"". Pe drumul spre cimitir, convoiul nu este condus de preot. Slujitorul bisericii se afla intr-o masina, in spatele celor 50 de oameni care il urmeaza pe Nelu pe ultimul drum, pentru ca acesta si-a luat viata. In fata bisericii, preotul tine o slujba scurta, pentru ca nici aici datina nu permite ca aceia care-si pun capat zilelor sa intre in biserica. La o curba, mama vedea Dunarea, care i-a zadarnicit si dorinta de a-si ingropa copilul in cimitirul din satul natal. Peste drum de cimitir, apa s-a intins pana aproape de sosea si Tanta Soc plange indurerata la gandul celor doua nenorociri care s-au abatut asupra ei. Macar bucuria de a-i aprinde baiatului ei o lumanare la mormant sa i-o lase Dumnezeu.