Sub semnul unei mult invocate reveniri a firescului in partid, liderii PSD au purces in ultimele zile la o serie de actiuni spectaculoase. De 1 Mai, conducerea centrala a facut pe jos drumul de la sediul din Kisseleff pana la gura metroului din Piata Victoriei. Cu sau fara bilet - presa a neglijat sa se intereseze - , Mircea Geoana, Miron Mitrea si alti stabi au calatorit cu metroul pana la statia Izvor. Deasupra, pe pamant, ii astepta gata, preparata de Marian Vanghelie, o petrecere populara cu mici si bere. E normal ca liderii unui partid sa mearga pe jos. Ditamai presedintii americani fac jogging. De ce ar fi fost iesit din comun o portiune de asfalt data gata per pedes de sefii unei formatiuni din Opozitie? La fel, e normal ca Mircea Geoana, Miron Mitrea si altii sa mearga si cu metroul. Urmare a meseriei de politician, unii au ajuns direct din vile in puscarie. Nu le strica liderilor PSD sa faca, drept exercitiu prealabil, un drum cu un vehicul implementat in Bucuresti de Nicolae Ceausescu. E normal ca liderii PSD sa bea bere si sa manance mici in aer liber. Daca ne gandim la extractia joasa a multora dintre ei, n-ar surprinde nici daca ar ragai in plin concert la Ateneu sau daca si-ar scoate pantofii in primul rand al unei sali de teatru? Nefiresc e faptul ca toate aceste gesturi strict omenesti au fost consemnate intr-un Comunicat remis presei spre difuzare. S-a vrut astfel ca intreaga natiune sa afle ca liderii PSD au facut un exercitiu de coborare la nivelul de trai al electoratului. Exercitiu de dragul imaginii, fireste. Intr-o poza mai veche, dintr-un album, i-am vazut pe printul Carol si pe sora-sa, Elisabeta, in itari (el) si in catrinta (ea). Tineau sa ne arate ca sunt la fel ca toti romanii plugari. Liderii PSD au mers pe jos, au calatorit cu metroul, au mancat mici la o masa in aer liber, amintind izbitor de cele intinse in suburbii la nunti cu manele si cearsaf de virginitate. Au tinut mortis sa ne arate ca sunt la fel cu toti romanii turmentati de iuresul tranzitiei. Acest teatru al omului de Stanga, iute sesizat de presa, a facut ca actiunile liderilor PSD din ultimele zile sa fie crunt ironizate prin jurnale. N-au fost singurele initiative menite a dovedi ca actualii lideri ai PSD impartasesc idealuri de Stanga. De 1 Mai si de venirea unui inalt oaspete european, conducerea PSD a decis asumarea rosului drept culoare politica distinctiva. Foarte bine! vom spune noi. Supusi complexului comunist, liderii de Stanga au fugit pana acum de culoarea rosie mai ceva decat fata de pe soseaua de centura de lectura celor 7 porunci. Numai ca noua culoare a fost si ea asumata teatral. Asa se explica imaginile mai mult decat hazlii ale unor burjui burtosi si falcosi, cu vizibile propensiuni spre mese cu miei intregi si bardace cu vin, dandu-se guevaristi sub niste sepci de jockeu sau purtand un tricou de student vesel sub costumul Armani. Ascultand de drafturile prezentate de consilieri, liderii PSD s-au gandit sa ofere natiunii o noua imagine: cea de oameni de Stanga. Au priceput si ei ca in Romania lui 2006 imaginea conteaza. Ce n-au inteles sau poate ce nu le-au spus consilierii e un adevar vechi de cand lumea, rezumat de Caragiale prin sintagma: il prinde! Pe liderii PSD nu-i prinde aceasta imagine cu care au iesit prin targ la cersit de voturi. Din doua motive:
- gesturile lor de Stanga sunt raportate automat la ce stie toata lumea despre ei: ca prin stilul lor de viata normala nu sunt oameni de Stanga
- se vede de la o posta stinghereala pe care le-o provoaca noua infatisare. Daca nu cred ca le sta rau asa, n-au nevoie sa se uite in oglinda. E suficient sa-l vada pe Ion Iliescu surprins de televiziuni la Ploiesti, in mijlocul oamenilor muncii, tot cu prilejul zilei de 1 Mai. Pe Ion Iliescu, figuratia de Stanga il prinde. Pentru ca Ion Iliescu nu se face ca e de Stanga. E chiar de Stanga. Prea de Stanga, zic unii.