Arta trivializarii la romani

O analiza acida a vietii politice romanesti, semnata de ultimul defector important din serviciul de spionaj de la Bucuresti, inaintea caderii regimului dictatorial al lui Nicolae Ceausescu, dr. Liviu Turcu. Un serial captivant, in exclusivitate, care spune verde-n fata de ce suntem noi spre coada garniturii civilizatiei universale.

Pentru observatorul extern avizat al vietii politice romanesti, perioada ultimelor luni apare ca fiind un spectacol reprezentand un amestec inedit intre secvente disparate ale productiilor ""Nasul"" (celebrul Godfather cu vestitul clan mafiot Corleone), ""O noapte furtunoasa"", ""O scrisoare pierduta"" si ""Jurassic Park"".
AVERTISMENT. O productie realmente originala, cu un accent special pe ultima descriptie. Autorul acestor randuri doreste de la bun inceput sa-l avizeze pe cititor ca randurile ce urmeaza au drept scop de a reflecta fie si imperfect pur si simplu imaginea radioscopica a situatiei prezente, ""sine ire et studio"" (fara ura si partinire, cum spuneau romanii), invitand la o reflectie serioasa asupra ""starii de fapt a natiunii"".
Un capitol destul de vitregit si de neglijat atat la nivelul elitei intelectuale, cat si al clasei politice. Parafrazand observatia plina de bun-simt a unui cunoscut intelectual contemporan - intr-un secol si jumatate de conversatie moderna intelectualitatea romana si, as adauga eu, elita politica romaneasca nu au reusit sa configureze spatiul mental si al culturii materiale care sa ne ajute sa desenam un contur onorabil a ceea ce se numeste roman, romanesc si Romania. O restanta cu atat mai stringenta si acuta, cu cat tara se afla in anticamera integrarii in UE.
PERFECTIBIL. Un cor cu voci si tonalitati diverse, care are insa ambitia de a nu lasa pe nimeni sa cante in falset. Asa cum stau insa lucrurile azi, Romania pare sa fie mai degraba pregatita, continuand o traditie demna de a fi abandonata sa alterneze aiuritor intre sopran, alto si bass, fara a fi cu adevarat nici una dintre ele. Recursul la istoria universala demonstreaza ca natiile, ca si lumea naturala, nu au fost niciodata perfecte. Ele sunt insa prin procesul evolutiei perfectibile si aceasta explica diversitatea politica si socio-economica a lumii de azi. Cand insa procesul evolutiv este nesatisfacator, apar crizele de sistem, care provoaca seisme socio-politice precum reasezarea marilor placi tectonice. Acestea reprezinta inainte de toate oportunitati unice de redirectionare a cursului evolutiv si totodata de corectie a structurilor functionale.
NOTA DE PLATA. Irosirea unor astfel de ocazii, si aici se incadreaza evenimentele din Romania lui decembrie 1989, nu numai ca perpetueaza germenii crearii cat de curand a unei noi crize de sistem, dar o si impinge intr-o pozitie periferica a lumii moderne, prezentandu-i-se o nota de plata sortita a fi achitata tocmai de cei ce au iesit in paguba. De aici efortul extraordinar al celor aflati in pozitia de impostori istorici de a crea, folosind ingenios cunoscuta metoda romana ""pane et circensis"" (in cazul discutat mai mult circul si mai putin painea), o atmosfera de falsa angajare si participare la crearea unei lumi mai bune pentru toti membrii societatii.
APARENTE. In cazul de fata, aparenta ""dinamismului"" si ""efervescentei"" vietii politice romanesti din ultima perioada isi are originea in readucerea in prim-plan in Colloseumul dambovitean a unor teme politice majore precum ""condamnarea regimului comunist"", epurarea clasei politice prin intermediul Legii lustratiei, rolul proaspatului renovat CNSAS in deconspirarea activitatilor Securitatii, toate puse - datorita impactului extern - sub umbrela mult asteptatului Raport din luna mai privind intrarea Romaniei in UE. In realitate, nota comuna a tuturor acestor, de altfel, foarte importante subiecte, este ca nu constituie momente de reflectie si actiune raportate la mersul spre mai bine al natiei, ci doar simple vehicule spectaculoase pentru promovarea agendei unor grupuri de interese aflate intr-o competitie acerba pentru controlul puterii politice si al parghiilor de manipulare a opiniei publice ca masa de manevra. De aici hibridul inedit intre actiunile de tip mafiot, specificul parodic national si caracterul caduc (atemporal) reflectate superb in romanul lui Mario Puzzo, opera lui I.L. Caragiale si ""lumea uitata"" ca simbol al anomaliei descoperite in filmul lui Spielberg.
NIMIC NOU. ""Arta"" acapararii in stil monopolistic si exploatarii fara scrupule prin trivializare a subiectelor de importanta majora pentru destinul tarii de catre grupuri de interese politice, economice si ideologice nu reprezinta o noutate pentru Romania. Din nefericire, la acest capitol avem o indelungata si nefasta traditie istorica. Ca atare avem de-a face cu un fenomen ce transcede regimuri politice cu orientari ideologice cat se poate de diverse, dar care a evoluat sub aspectul efectelor negative la scara progresiei geometrice.
Natiile, ca si oamenii, nu sunt niciodata perfecte. Sunt in schimb perfectibile, iar o simpla retrospectiva in plan istoric aduce argumente solide in sprijinul afirmatiei. Evolutia social-politica a societatii umane urmand legea universala a evolutiei naturale a fost si ramane in continuare in mod obiectiv inegala, fiind conditionata de marimea si de specificul vectorilor locali fie ei de ordin geografic, demografic, etnic, economic s.a.m.d. La prima vedere marimea resurselor este nu numai un factor decisiv, dar si asiguratoriu pentru ""vizibilitate"", ""proeminenta"" sau prestigiu. Natiile mari (in sensul semantic descris mai sus), fara a avea o evolutie strict liniar-ascendenta, au reusit de fiecare data sa-si absoarba esecurile (unele exemple amintind pur si simplu de mitica experienta a pasarii Phoenix daca vorbim de tari precum Germania si Japonia), iar in baza asimilarii acestora sa-si construiasca noi baze de pornire spre obiectivele dorite. Este un truism sa afirmi ca civilizatia umana asa cum este ea astazi este produsul unei forte de tractiune constituite dintr-un numar mic de natii, care, asemenea unei locomotive, trage dupa ea lunga garnitura a restului lumii. O locomotiva care nu a fost si nu este imuabila la nivelul compozitiei sau al raportului de forte intre modulele componente.
Cel mai recent exemplu in acest sens il constituie procesul aflat in plina desfasurare de ""cooptare"" a Chinei si Indiei, si acestea nu sunt cazuri exclusive. Ceea ce frapeaza insa in cadrul acestei incursiuni de tip istoric este paradoxul prezentei mai mult decat ""onorabile"" in cadrul acestui grup a unor natii care au dimensiuni modeste la nivelul marimii resurselor si vectorilor mentionati. In aceste conditii, politicianul, intelectualul ca si omul de rand din Romania ar trebui sa-si puna cel putin doua intrebari: unde se plaseaza azi Romania in cadrul ""garniturii civilizatiei universale"" si de ce se afla, anticipand raspunsul, spre coada garniturii?

DE CE VIN AMERICANII? Raspunsul, in opinia lui Liviu Turcu, este simplu: decizia este rezultatul implementarii uneia dintre componentele noii strategii militare a SUA

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe