Rusinea nationala

De cand a fost lustrat din propriul partid si marginalizat de copiii sai de suflet, Ion Iliescu a devenit sensibil si rusinos. Intrebat despre legea cu pricina, Iliescu a dat de pamant cu sapca de ilegalist. Legea lustratiei este o rusine nationala, un stalinism intors pe dos! Asa au fost scosi din viata publica si din viata membrii partidelor burghezo-mosieresti! Si chiar si urmasii ilegalistilor. El insusi n-ar fi intrat la liceu pentru ca era fiu de activist comunist. A mai fost lustrat si cand a venit Ceausescu din Coreea de Nord, si cand a fost trecut la Ape. Parea intelectual. De fapt, Iliescu a fost lustrat toata viata. O viata de rusine nationala. Trebuie sa-i dam dreptate.
Istoria ultimelor sase decenii este plina de fapte de care sa se rusineze o tara intreaga. Si biografia lui e plina de astfel de rusini nationale. Pe vremea lui Stalin, cand scria articole despre fericirea de a studia in URSS, burghezia comunista ii lustra pe romani de nu se vedeau. Erau lustrati cu secera, ciocanul, pistolul si securitatea, taranii care-si facusera din truda si pricepere o avere confiscata de lustragiii comunisti. Erau lustrati intelectualii, decadenti si putrezi, erau lustrati militarii de cariera pentru a face loc activistilor si agentilor pregatiti la Moscova. Era lustrata o intreaga istorie cu regii ei cu tot pentru a face loc securistilor si activistilor comunisti.
Si Iliescu a tot lustrat cat a putut. Pe cand era stab la studenti infiera pe cine apuca. A lustrat cat a putut la dusmanii regimului pe cand era in CC sau prim-secretar la judeteana de partid. Cat a fost la Ape a lustruit doar luciul baltilor, dar si-a scos parleala vreme de 11 ani cat a fost presedintele unei tari care tocmai din cauza lui nu iesea din comunism. Curat rusine nationala!
Nu e prima data cand Ion Iliescu simte rusinea nationala. Pe cand era investigat pentru mineriada din iunie 1990 si a fost anuntat ca este invinuit in dosarul insangerat al reprimarii miscarii din Piata Universitatii, Ion Iliescu anunta ritos ca nu poate fi inculpat, ca ar fi "o rusine nationala ca omul care a jucat rolul pe care l-a jucat in Revolutia romana (...) sa devina obiect de culpa penala". Trecem peste faptul ca nu stim inca ce rol a avut Ion Iliescu in decembrie 89. Pare tot mai sigur ca e un rol demn de rusine. Este insa foarte clar ce rol a jucat ulterior. Odata ajuns la putere, Iliescu si-a razbunat toate frustrarile lustratiilor anterioare, imaginare sau reale. I-a lustrat pe tovarasii sai de drum care i-au supravietuit prin CC. I-a lustrat pe studenti pana i-a bagat in spital, poate rusinat de facultatea de doi lei pe care a facut-o intre sedintele de partid de la Moscova. I-a lustrat pe proprietarii de drept ai pamanturilor si caselor in care el si ai lui s-au oplosit ca plosnitele. Sarac si cinstit, Iliescu a luat tot ce are de la altii. Si casa in care sta, si biroul senatorial, si chipul de smecher democrat pe care-l afiseaza. A lustrat toti oamenii cinstiti care ar fi putut pune osul la munca, impingand in schimb, cat mai aproape de buzunarele si sufletul nostru, interlopii politicii, tovarasii sai de drum din totdeauna.
Dupa o viata petrecuta in lustratie nu e de mirare ca i s-a aplecat Si vrea sa scape macar de aceasta care se pregateste. Oricum, supravietuirea lui atata amar de vreme te face sa privesti cu sila puterea omeneasca de adaptare, de uitare si de nerusinare.
Te intrebi cum de a stat pe culmea valului vreme de trei generatii. Asta daca nu esti atent pe ce val calareste de amar de vreme Ion Iliescu. Un val coroziv care a sters o parte insemnata din constiinta si fiinta poporului roman. Un val de barbari migratori, setosi de sangele clasei muncitoare. Asa ca a-l ancheta sau a-l lustra pe Iliescu si intreaga jungla de jivine pe care le reprezinta si le trage dupa el inseamna, cu adevarat, un recurs la rusinea nationala dupa decenii in care oamenii au fost cal cati in picioare de nerusinarea nationala a celor care-i conduc.
Cu sabia lui Damocles deasupra sepcii proletare, Iliescu nu se sfieste sa afirme ca lustratia ar fi un act "anti-constitutional, anti-democratic si ne-european"! "Un stalinism intors pe dos"! Desi nimeni nu-si aminteste ca Iliescu sa fi condamnat stalinismul "pe fata"! Nici atunci, nici mai tarziu! Normal, ce-ar fi fost Iliescu fara Stalin si fara stalinism! Mai mult, se da si victima a Securitatii!
Desi n-a atins-o nici cu o floare si i-a recuperat pe securistii sub generosii lui trandafiri. Si nu se sfieste sa-si echivaleze ani de marginalizare in colivia aurita a nomenclaturii, cu privilegii cu tot, cu suferintele unui tari intregi aflata timp de decenii sub teroarea securitatii!
Sfanta nerusinare comunista, numele tau e Ion Iliescu!

---

Despre autor: