In lumile bogate,
batranetea, la un varstnic activ, cultivat si cu o prezenta ingrijita, e ultimul lucru pe care il iei in seama.

Batrani frumosi ajung indeobste doar cei care au fost chipesi de tineri. Sau atat de mintosi, incat nimic nu mai vine inaintea inteligentei. In lumile paupere, batranetea e mereu urata. Saracii par murdari si cand sunt curati. La prima mea iesire intr-o tara bogata, in Olanda, m-am sesizat imediat de o absenta. Nu vedeam mosi si babe. Femei si barbati in etate, da, insa nu mosi si babe ca la noi. Nu vedeam nici un om despre care sa pot spune ""Bietul de el, e terminat!"". Intalneam rar cersetori, dar nici la ei nu interesau anii, ci faptul ca erau putini. Un tanar drogat, care cersea, nu era un milog, ci doar un drogat. La Haga am locuit o luna intreaga vizavi de un azil pentru napastuitii lumii de toate varstele.
Am stiut ca e un azil pentru straini abia dupa ce unul din pensionarii cu care m-am salutat cateva dimineti, asa cum ajungi sa saluti oameni cu care te nimeresti de mai multe ori in statia de tramvai, m-a invitat la el, la o cafea, sa stam de vorba. Era un african din Ciad, bajenit dupa o lovitura de stat militara. Un print sau cam asa ceva. Mi s-a recomandat ca nepot al colonelului Williams, dar ce putea sa insemne asta nu m-a interesat. Azilul, care fusese candva un hotel ieftin, avea cinci etaje si un hol foarte mare, pe inaltimea primelor doua. La cateva zeci de mese, tot neamul de refuzati ai soartei, majoritatea varstnici, jucau remi, citeau reviste sau se adunau la un taifas. Mirosea destul de urat a oboseala si a statut, dar, fiindca din strada nu puteai ghici nimic din forfota dinauntru, m-am gandit la o cauza. M-am intrebat de ce batranii aceia preferau claustrarea in loc sa se prajeasca la soare sau sa se plimbe prin oras. Printul izgonit din Ciad m-a lamurit ca existau reguli si ca imi anuntase vizita intr-un registru cu o zi inainte. Nu numai reguli scrise, ci si oprelisti consimtite. Pensionarii cu vechime ii informau pe nou-veniti ca olandezii erau exagerat de sensibili la batranetea straina si neingrijita. In holul mare al azilului puteai sa cobori la o partida de remi in papuci, insa in strada nu ieseai decat cu pantofii lustruiti.
Pe loc mi-am dat seama ce ma contraria la infatisarea celor cativa cersetori intalniti ici, colo, prin locuri mai putin circulate, ca sa nu-i ia trecatorii la rost, ca li se baga in suflet: toti aveau pantofii dati recent cu crema si bine lustruiti.