Logic, un infirm la coltul strazii e un cersetor. Daca omului ii lipsesc picioarele, te gandesti ca o napasta mai mare nu exista.

La un colt de strada, un infirm de ambele picioare zice mereu ""Asculta aici!"" si citeste ceva dintr-un ziar. Nu conteaza din ce ziar si nici ce. Conteaza ca citeste cu voce tare, facandu-le in rastimpuri semn trecatorilor sa se apropie. Tot timpul e cate unul care se opreste. Cei mai multi isi dau seama ca e o neregula cu insul si-si vad curand de drum. Unii insa se pun pe discutii.
Infirmul e nebun, dar foarte putini il iau ca atare. Au sentimentul ca, recunoscandu-i cea de-a doua infirmitate, a mintii, o minimalizeaza pe prima. La o ierarhizare a necazurilor - fiindca exista si o astfel de oranduiala in ce-i mai rau - pierderea picioarelor pare o drama mai mica decat pierderea ratiunii. Mai ales ca insul, care zice toata ziua ""Asculta aici!"" a avut, se vede, o judecata candva cultivata. Elucubratiile lui contin frecvent si fraze cu sens. Mai bine zis, care ar avea sens in alte contexte. In fapt, infirmul nici nu citeste articolele pe care le arata trecatorilor. In memoria lui s-au adunat fraze din tot ce-a citit de-a lungul anilor, din vremea cand era lucid sau poate si din zilele de apoi, cand a citit mecanic si a inregistrat textele care i-au trecut pe sub ochi haotic, mult dar ratacit, intr-o continua ravaseala a memoriei.
Cand te intrebi de gravitatea unor lucruri, risti sa nu intelegi ca, oricat de impresionanta e nenorocirea unui om, exista intotdeauna si belele mai mari. Cum ar fi aceea ca o multime de indivizi cu judecata intreaga pot fi scosi din ale lor cu un simplu ""Asculta aici!"". Am tras cu urechea la cateva dialoguri si pot sa spun ca n-am realizat intotdeauna care din doi era vorbitorul cu mintea in deriva. Subiectul, daca nu, si cauza erau politica. Oamenii dezbateau chestiuni politice. Iar cauza cauzelor in palavrageala politica e ca nimeni nu-l asculta pe celalalt. Oamenilor le e de ajuns ca pot sa delireze cu public in seama problemelor care tocmai ii preocupa. Ca in zicala: vorbim impreuna si ne intelegem separat. E atat de usor sa aduni in jurul tau o lume descumpanita, care nu stie in cine si in ce sa mai creada! E destul sa strigi, ca frustratul de Ticu Dumitrescu, ""Asculta aici!"", si strangi urgent langa tine o mie de frustrati. Vechea zicala din Homer suporta o adaptare: Fereste-te de isterici chiar si cand iti vor binele!
Eu, unul, sunt satul de razvratitii care ajung disidenti nationali, fiindca nu sunt facuti directori.