In plina criza provocata de evenimentele de la Timisoara din 18 decembrie 1989 Nicolae Ceausescu decide sa plece in Iran. Istoricii prabusirii sale sunt de acord ca a fost unul dintre gesturile sinucigase ale fostului Conducator. A fost o vizita normala. Marturiile celor care l-au insotit evidentiaza insa si unele ciudatenii. Ca de exemplu, cele despre care vorbeste Ion Stoian, membru al CPEx si Ministru de Externe in Declaratia la Ancheta penala din 16 februarie 1990.
O NOUA DISCUTIE. La 20 decembrie 1989, dimineata, inaintea ultimei runde de convorbiri, are loc o noua discutie cu Nicolae Ceausescu: ""Inainte de a pleca la convorbiri l-am intilnit pe Ceausescu la vila in care era cazat, i-am relatat ca documentele sint gata. Ion Radu i-a prezentat problemele ce le-a solutionat sau cu care s-a cazut de acord. A urmat o scurta plimbare de circa 15 minute, in care ambasadorul i-a prezentat alte probleme ale rela-tiilor bilaterale, greutati cu care se confrunta ambasada, lipsa la post a unui numar mare de diplomati sau functionari prevazuti in schema. Ceausescu asculta, dar parea totusi foarte absent"". Singurul semn al unei posibile preocupari fata de criza din tara ramane din Declaratie aceasta precizare: ""asculta, dar parea totusi foarte absent"". Mai mult ca sigur, Ceausescu tinea legatura cu Bucurestii. Aflase despre evolutia evenimentelor de la Timisoara? Greu de raspuns. Oricum, ceva-ceva era in sufletul lui. Altfel cum s-ar explica un alt moment din avion? ""Dupa decolare, N. Ceausescu m-a chemat, impreuna cu Ion Radu si C. Mitea, in spatiul care era rezervat lui si ne-a invitat sa mincam. Masa a fost foarte scurta, maximum 20 de minute, dupa care ne-a spus ca se retrage, ceea ce a insemnat ca trebuie sa plecam. In timpul mesei nu am discutat aproape nimic, s-au schimbat citeva fraze despre vizita si despre prevederile in domeniul cooperarii intre cele doua tari. Atmosfera era glaciala.""
DEZVALUIRI. Pana la urma, trecand peste unele amanunte, vizita in Iran nu se deosebeste radical de vizitele externe in vremuri normale. Daca n-ar fi ceva despre care aflam dintr-un document mai putin cunoscut. Titlul birocratic suna asa: ""Declaratia fostului viceprim-ministru Ion Radu, data in prezenta generalului maior Matei Niculae, locotenentului-colonel Stelian Vasile si maiorului Rat Constantin, la Spitalul Militar Central, in ziua de 25 decembrie 1989, in urma tentativei de sinucidere"". Afland ca va fi arestat, Ion Radu se arunca pe fereastra biroului sau din cladirea aflata pe Calea Victoriei. Declaratia se asaza undeva la mijloc, intre febrilitate si declin. Dezvaluirile sunt insa interesante. Printre ele si aceasta: ""Cind ne intorceam din Iran, mai erau vreo 20 minute pina sa trecem frontiera si Niculcioiu, care statea linga mine, intr-un colt al avionului, mi-a spus ca o sa vad ca vor veni avioane care o sa ne escorteze pentru securitate. Eu n-am crezut, dar el mi-a spus ca a fost ideea lui Nicu. Cind ma uit, vad cu adevarat un avion in stinga noastra, doua in dreapta si unul care patrula, dupa care au disparut cind ne apropiam de aterizarea la Otopeni"".
La ancheta, Ion Stoian cata a dovedi c-a fost total strain de represiunea de la Timisoara. Nu intamplator el insista pe ipostaza unui om care era tinut deoparte de stirile venite de la Bucuresti: ""Am fost surprins ca in timpul cit am fost la Teheran nu am primit de la Bucuresti nici un fel de stiri cu exceptia unei scurte telegrame semnata de Aurel Duma care cuprindea evenimente internationale nesemnificative. Am intrebat pe M. Harjeu, pe ceilalti insotitori, daca nu avem ceva stiri din Bucuresti. Mi s-a raspuns invariabil «nu avem nimic pentru dvs.»."" Nu am primit nici un fel de stire din partea agentiei romane de presa.""
E tactica aleasa, la Ancheta si la Proces, de catre toti membrii CPEx: vinovat e Mortul! Totusi, comportamentul lui Nicolae Ceausescu e credibil. Intuia ca deciziile si informatiile nu trebuie sa fie impartasite la prea multi. Tocmai de aceea, ar fi fost important chiar ca el, Conducatorul, sa nu lipseasca din tara doua zile si doua nopti.

LUMEA PRIN CARE TREC