Agentia internationala de rating Moodya€™s a reconfirmat nivelul riscului de tara acordat Romaniei, apreciind ca perspectiva ratingului este pozitiva la nivelul Ba1. Expertii Moodya€™s au avertizat ca, desi tara a facut progrese semnificative in ultimii ani, nivelul ratingului este scazut, in perspectiva in care Romania va deveni membra a Uniunii Europene.
Moodya€™s evidentiaza ca ratingul Romaniei este limitat, in principal, de doi factori: incoerenta unor politici macroeconomice si pastrarea unor caracteristici ale economiilor in tranzitie precum arieratele ridicate si subventionarea preturilor. Moodya€™s avertizeaza, de asemenea, ca rata inflatiei din Romania se numara printre cele mai ridicate din Europa Centrala si de Est.
Intr-o tara normala, cu o conducere normala si cu un fel normal de a privi lucrurile, aceste informatii ar fi de natura sa ingrijoreze cel putin. Sa provoace oarece zumzet si freamat pe holurile de la Cotroceni si Palatul Victoria. Sa determine organizarea de dezbateri publice, realizate de autoritati, pentru a vedea ce este de facut, ce mai putem intreprinde, pentru a nu ne surprinde intrarea in Uniunea Europeana cu lenjeria intima a economiei in vine.
Ei bine, soiul acesta de informatii - cu impact direct asupra vietii romanilor - nu mai emotioneaza pe nimeni. Si presa, satula sa tot strige in van pentru un mediu economic sanatos, a ajuns sa se refugieze in subiecte utilitare sau pur informative, pentru a nu-si mai consuma energia degeaba.
Plus ca nimeni nu mai are pretentia desueta ca, dupa un an si aproape jumatate de la castigarea alegerilor, cineva sa mai faca macar vreun efort, fie el si formal, de a indeplini promisiunile din campania electorala. Cea locala si cea generala.
Presedintele e cel mai tare in declaratii. Premierul e cel mai tare in eschive de aparare. Primarul general e cel mai tare in absenta. Parlamentul e cel mai tare in influenta: influenta pentru propriile privilegii. Alianta D.A. e mai tare decat Conventia Democrata in a se autodinamita..., iar insiruirea institutiilor si oamenilor care sunt cei mai tari in domeniul lor, dar care uita ca timpul este cel mai tare instrument al omului, ar putea continua la nesfarsit.
Ce pacat ca lucrurile si faptele pe care le fac toti acesti oameni tari, in frunte cu cel mai tare in gura presedinte al tuturor timpurilor, se transpun, in viata de zi cu zi, in efecte moi, moi si rusinoase pentru copiii nostri, care au ramas fara drumuri, fara parcuri, fara demnitate, fara adevar, fara speranta ca emigrarea e buna doar o data pe an, in vacanta de vara, pe un taram de vis.
Agentia internationala de rating Moodya€™s ne mai stropeste cu apa pe fata, ne revenim din letargie pret de cateva secunde, apoi cadem, ca popor, din nou in visarea ca cineva va veni din cer sau dinafara granitelor sa ne rezolve problemele, sa ne dea medicamente, credite suportabile, aer curat, sa ne condamne odioseniile securistilor si netrebniciile comunismului, sa ne ucida coruptia, sa ne mature si-n fata usii si sa ne ridice presul istoriei sub care ascundem, de ani buni, toata mizeria politica, de care numai noi suntem responsabili - cei care ne lasam inselati, o data la patru ani, de ochi umezi de caprioare, vorbe dulci, dar veninoase, crucisatori care invoca tepe pentru corupti si sfarsesc prin a ne trage teapa noua, celorlalti, care nici n-am furat, nici n-am jignit si nici n-am umilit.