Radu Pavel Gheo, unul dintre cei mai cunoscuti tineri scriitori si publicisti de azi, autorul volumului de publicistica ""Dex-ul si sexul"" - din categoria mult blamata a literaturii ""necuviincioase"" - acuza fara perdea falsa pudoare a societatii care injura cu gura plina, dar se-nfioreaza la reproducerea scrisa a numitelor invective...

Scriitorul e de acord, in privinta justificarii evolutiei limbii, cu explicatia propusa si de Mircea Cartarescu: atat limba vorbita, cat si limba scrisa reflecta, vrei nu vrei, realitatea sociala intr-un moment istoric dat. Asta se intampla cu limba romana inainte de 1989, cand aveam limba artificiala, ""de lemn"" si limba vorbita in intimitatea ferita a grupusculelor reunite intru relaxarea si ""eliberarea"" de chingile sistemului, asta se intampla de dupa Revolutie incoace, cand jargoane de specialitate noi castiga teren - publicitate, marketing, brokeraj, IT, integrare europeana etc. - si asta se intampla cu orice limba in cadrul evolutiei de ansamblu a tarii care o ""gazduieste"".
ASA VORBA, ASA SCRIS. Drept contraargument adus pudibonzilor literati care acuza stricarea limbii de la Revolutie incoace, Radu Pavel Gheo ofera un exemplu graitor in acest sens. El propune astfel spre analiza gurilor rele un pasaj din ""Amintirile din pribegie"" ale istoricului Neagu Djuvara unde autorul rezuma impresiile reintalnirii in anii 1990 cu Romania, la aproape cincizeci de ani de la plecarea acestuia peste hotare. ""Urcat intr-un tren, la clasa a doua, spune R. P. Gheo, istoricul Djuvara se trezeste in compartiment cu doi vlajgani plecati la pescuit si asculta inmarmurit dialogul lor care suna cam asa: «De unde p... are Troaca undita aia, p... mea? P... - a cumparat-o din Germania. Din Germania? P... Si cat a dat, ma, pe ea, p... mea?» Si asa mai departe sau - cum scrie autorul (n.r. - Neagu Djuvara) - «Ta-ta-ta, p..., ta-ta-ta, p... mea, ta-ta-ta, p..., ta-ta-ta, p... mea....»"" ""Socat, continua Gheo, autorul superbelor amintiri din pribegie conchide: «Am de-a face, fara indoiala, cu alfabetizati de-ai lui Ceausescu. Vocabularul lor nu depaseste 200-300 de cuvinte, in schimb discursul e punctat la fiecare doua-trei cuvinte cu un phallus vinjos, cu furie si satisfactie in acelasi timp... Niciodata in tineretea mea nu intilnisem asemenea nesimtire intr-un loc public"". Tanarul scriitor revine, de aceasta data, cu propria concluzie in sprijinul contraargumentului prezentat si care, din nou, se situeaza pe aceeasi frecventa cu una din asertiunile lui Cartarescu pe aceeasi tema: asa se vorbea in Romania ante-revolutie si toti o stiau. Toata lumea era constienta de vulgarizarea excesiva a limbajului, de meschinaria si falsa doxa a multor intelectuali comunisti - ""semidocti si semianalfabeti, cu o scoala romaneasca din ce in ce mai putin performanta si norme din ce in ce mai putin clare."" Ca sa revenim la Mircea Cartarescu, acesta spunea ca ""dupa 1989 multi intelectuali fara contact cu tara profunda s-au inspaimintat, pusi fata-n fata cu un val de incultura care nu era decit descatusarea starii normale a natiunii."" Ca sa-si sprijine pozitia, Radu Pavel Gheo concluzioneaza: ""Cum traim, asa vorbim. Si asa si scriem.""
NONVALOARE. ""Haosul si marlania agresiva nu sint in nici un caz roadele epocii postdecembriste. Limba vorbita de popor nu s-a schimbat radical de atunci (n.r. - inainte de 1989) pina azi. S-a miscat sau, mai exact, s-a «deszagazuit». Pe de alta parte, adica in ceea ce priveste latura normativa, a ajuns tot mai dezorganizata. Dar si asta e tot o reflexie a dezordinii care a afectat dupa 1989 cam toata societatea romaneasca."" O limba nu poate deveni, deci, mai vulgara decat a fost. Evolutia sau sa-i spunem schimbarea, ca sa nu infirmam dreptul la opinie al celor care propovaduiesc solutii puriste aplicate limbajului, nu exclude radacinile sau originea. Radu Pavel Gheo revine la evolutia sociala, amintind haosul legislativ, moral, economic, cultural si asa mai departe, care devine emblema societatii, iar in acest context e de la sine inteles ca limba nu putea sa ramana neafectata. ""In absenta unor criterii valorice clare, lipsa regulilor devine regula. Si ce altceva a facut comunismul daca nu sa distruga reperele valorice, cind in numele «luptei de clasa», cind in numele «originii sanatoase» (izvor de idioti deveniti oameni politici sau cadre universitare, azi clanuri politice, economice si academice)? Limba este deci astazi moneda de schimb la traiul «abject, meschin, slugarnic din anii comunismului.» Totusi speranta moare ultima, asa ca tanarul scriitor prevede un viitor in care normele se vor aseza si vor redeveni purtatoare ale unor valori de substanta, asupra carora societatea a cazut de acord spre a deveni repere respectate.

PIXIDA. ""Cutie in care se pastrau bijuteriile; fruct al unor plante (maselarita, patlagina etc.) care se deschide printr-un capacel sau prin desfacere in doua""