Votarea de catre Parlament a noii componente a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii este intampinata, de catre unii comentatori, cu un optimism de-a dreptul debordant. Cum guvernul a aprobat deja infiintarea (inca) unui institut pentru studierea crimelor comunismului – la 16 ani de la decesul acestuia –, se exprima convingerea ca, in sfarsit, viitorul anticomunist luminos va rasari si pe meleagurile patriei noastre dragi.
In realitate, totul e un circ fara seaman si fara ratiune. A pretinde – cum cer unii bagatori de seama – sa se aplice legea lustratiei, intr-o tara care, conform normelor europene, are deja o proeminenta legislatie impotriva oricarei forme de discriminare, e pur si simplu o imbecilitate. A spera ca, la 16 ani de la transformarea fostilor securisti in prosperi capitalisti, dl Ticu Dumitrescu va impune inalte standarde morale natiunii, e o naivitate.
In realitate, cei mai aprigi sustinatori ai acestui CNSAS si a tuturor legilor din jurul lui sunt oameni legati, prin fire invizibile, de fosta si de actuala Securitate. Si aceasta, deoarece, fiind creat atat de tarziu si pe principii atat de subrede, Consiliul a devenit o perfecta institutie de acoperire a urmelor.
Sa o luam pe rand.
Mai intai, a fost intarzierea. CNSAS a fost infiintat cu cel putin cinci ani mai tarziu decat in alte tari foste comuniste, si, in orice caz, decat trebuia. Timp suficient pentru ca arhivele sa poata fi prefirate temeinic, de catre cine avea interesul. A dovedit-o aparitia unor dosare in presa, cu mult inaintea infiintarii CNSAS. Au dovedit-o, post factum, scandaloasele spalari ale biografiilor unor securisti notorii, care au primit certificate de buna purtare.
Apoi a fost principiul stramb pe baza caruia a fost infiintat Consiliul. In mod normal (si luand in calcul experienta est-europeana cvasi-generala), scopurile acestui Consiliu ar fi trebuit sa fie doua: 1) accesul fiecarui cetatean roman – si numai a cetatenilor romani – la propriul dosar, si 2) franarea accesului fostilor tortionari la functiile publice. Asa e in Germania, unde institutul condus de pastorul Gauck, desi nu se bucura de aprecieri unanime, a permis, practic, oricarui est-german interesat sa isi vada propriul dosar si a franat accesul unor fosti tortionari sau colaboratori ai STASI din Vest la unele demnitati publice.
La noi, principiul care a stat la temelia asa-zisei „Legi Ticu" a fost razbunarea oarba. Dl Ticu Dumitrescu, fiind, in ciuda incontestabilelor sale merite civice, o nulitate politica absoluta, a crezut ca si-ar putea elimina adversarii – ai sai, dar mai ales ai PNTCD – prin asa-zisa deconspirare a Securitatii. Ca legea nu a mai iesit asa cum a planuit-o dansul, e inca o marturie ca „structurili nu doarme" si ca naivitatea unui anticomunist poate fi usor deturnata de catre niste securisti bine pregatiti in diversiune.
Nici influentele externe nu sunt de ignorat in pervertirea functiilor naturale ale Consiliului. O serie intreaga de servicii de informatii straine, prin numerosii lor agenti de influenta din spatiul public romanesc, au acreditat idei dintre cele mai stranii. Cum ar fi deconspirarea intregului aparat al serviciilor de informatie (chiar, sau mai ales a ofiterilor care nu au participat la represiune, ci au facut contraspionaj). Sau dreptul cetatenilor straini de a-si vedea dosarul facut de Securitate. Adica de catre aceleasi servicii, firesti si normale in orice stat, de contraspionaj. Unii dintre purtatorii de mesaj ai acestor diversiuni au ajuns chiar membri in CNSAS!
A reiesit, in urma atator deformari, un monstru. Un monstru pe care probabila desemnare a dlui Ticu Dumitrescu in functia de presedinte il va mumifica, facandu-l inutil pentru deconspirarea politiei politice, dar foarte util pentru eliminarea adversarilor incomozi sau, dimpotriva, protejarea prietenilor aflati in culpa. Cazul Stefan Augustin Doinas (acesta din urma, „instanta morala" post-revolutionara, deconspirat post mortem ca harnic turnator la Secu’) dovedeste care grup de influenta este, in realitate, foarte ingrijorat de o adevarata si completa deconspirare a fostei Securitati ca politie politica.
Probabil ca latura cea mai murdara a legilor de functionare ale CNSAS este transformarea membrilor Consiliului in functionari de stat, cu salarii de ministru, secretare si masini la scara. O inalta indatorire morala si patriotica este transformata intr-un bazar al constiintelor. In loc sa functioneze onorific, dintr-o datorie de slujire a binelui public, membrii acestui for ce isi zice moral depind, ca ultimul randas politic, de Sfantul Buget. Stingerea ultimelor zvarcoliri de rezistenta ale dlui Ticu Dumitrescu, prin numirea sa in functia de presedinte, va desavarsi deplina anihilare a potentialului exploziv (pentru sistemul croit dupa asa-zisa Revolutie de catre securistii care l-au tradat pe Ceausescu) al CNSAS. Transformat, din ceea ce este Institutul Gauck in Germania, intr-o masina de spalat reputatii patate.
P.S. Imediat dupa ce va fi instalata noua conducere, voi aplica pentru a-mi putea vedea propriul dosar. In 22 decembrie 1989 aveam 20 de ani. Sunt curios ce-o sa gasesc in el si, mai ales, cum functioneaza mecanismul CNSAS, platit din impozitele mele. Promit sa fac public continutul dosarului si experienta relatiei cu Consiliul.