O actrita (Si om de afaceri) iSi aminteSte de inceputuriTania Popa: "Primul meu contact cu teatrul a fost la examenul de admitere la Institut"

- Tania Popa, spune-mi rogu-te cine esti?
- Sunt actrita la Teatrul National, sunt mama, sunt om de afaceri si am multe, multe idei pe care doresc sa le pun in practica. M-am nascut la Causeni, un orasel foarte mic, aflat la granita dintre Transilvania si Moldova. Am trait pe plaiurile copilariei pana la 17 ani, cand am venit in Romania. De cand m-am nascut vorbesc rusa si moldoveneasca.
- Cum ai intrat la National?
- In anul trei de institut jucam la Bulandra. Apoi am fost distribuita in "Furtuna" la Teatrul "Ion Creanga" unde am fost si angajat. In timp ce eram in anul patru. Nationalul monta "Ondine" de Giraudoux. Aveam nevoie de tineret. Profesorul meu i-a sugerat domnului Horea Popescu sa "vada" cateva tinere de la institut. Ne-am prezentat la interviu si nu am stiut nimic pana la prima lectura. Veni, vidi, vici. Am primit rolul principal si am fost angajata la National prin transfer.
- Priveste-ma in ochi si marturiseste daca nu regreti ca nu ai fost distribuita in "Chicago"? Aveai toate datele necesare.
- Am regretat enorm. Atunci am fost foarte suparata. Examinatorii m-au pus sa cant, sa dansez, sa improvizez. Am facut de toate, dar am pierdut. Acolo a fost ceva, dar nu doresc sa intru in amanunte. Gata, mi-a trecut. Sunt convinsa ca o sa vina si spectacolul meu.
- Am inteles ca atunci cand esti acasa probleme teatrului sunt sterse din memorie. De ce?
- N-am timp. Am familie mare pe care o sustin, am afaceri, am o fetita, Daria, pe care o ador.
- Cand ai timp sa iubesti?
- Adevarul e ca nu prea am timp. Sunt si o buna gospodina, gatesc fantastic, dar inghit in sec. Am tot timpul spectacole, cate doua, trei repetitii pe zi, cand sa mai iubesc? Peste toate am o afacere, care merge bine si care ma solicita. Desenez bine, am idei vestimentare si cos extraordinar. Din clasa a cincea ma imbrac singura. Am un milion de talente si cat voi trai le voi incerca pe toate.
- Sa revenim la teatru. Exista vreun rol pe langa cel din "Chicago" pe care ti-l doresti, dar care te-a ocolit?
- Nu. Nu visez la nici un rol. Eu doresc doar ca atunci cand sunt distribuita intr-un nou spectacol, rolul sa nu semene cu nici un personaj pe care l-am interpretat deja.
- Totusi, nu ai un gen preferat.
- Interpretez cu placere roluri de betive, curve, proaste, capricioase...
- Hai sa fiu prost crescut. De unde stii cum se comporta o curva?
- Ma bazez pe intuitie. Eu niciodata nu ma documentez. Aprofundez personajul, descifrez replicile, ascult dorintele regizorului si restul este intuitie si de ce nu, talent. Ascult indicatiile regizorului si ii respect dorinta, dar fara contributia mea parca nu se poate.
- Si daca regizorul iti respinge ideile?
- Nu cedez. Ma enervez, ma cert cu el si trebuie sa-l conving, ca asa cum cred eu este bine. De parasit nu am parasit nici o distributie. Eu port cu regizorul poate cel mai pasnic "razboi" din lume. Sunt ingrozitor de orgolioasa si incapatanata atunci cand simt ca am dreptate.
- Dar si regizorii au orgoliilor lor.
- Asta-i buna. A nu se neglija faptul ca la unii se vede cu ochiul liber ca nu au nimic in cap.
- Daca regizorul castiga disputa, dupa un numar de spectacole faci asa cum ai gandit?
- Sunteti nostim. Regizorul nu prea are sanse sa castige. Eu sunt nebuna, dar stiu sa-mi sustin cu argumente ideile.
- Film ai facut?
- O, cum sa nu, cam 12 filme. Am jucat si intr-un serial al televiziunii romane, am fost solicitata si in cateva coproductii. Ma laud, imi place sa ma laud cu succesele mele, iata am fost declarata ce mai buna artista in filmul romanesc "Aici nu mai locuieste nimeni" al Malvinei Ursieanu. La actori acelasi premiu l-a primit si Stefan Iordache.
- Oamenii de teatru sau de film din Moscova te-au solicitat?
- Nu ma stie nimeni.
- Esti in stare sa-mi spui in mare care sunt deosebirile intre artistii romani si cei rusi?
- Dupa mine tot ce este arta ruseasca este de foarte buna calitate. Ma va injura lumea sau nu, dar originea mea slava imi inspira dragoste pentru rusi. Sufletul slav nu-l pot compara cu nici un suflet. E singular, e minunat. Cu toate acestea Romania este, de ani buni, patria mea. Imi place enorm aici de unde nu as mai pleca. In Bucuresti doresc sa mor.
- Istoria teatrului romanesc o cunosti?
- Am invatat-o la institut, dar trebuie sa recunosc ca am trecut examenele mai mult datorita "farmecelor" mele. Intre timp m-am pus pe carte si acum stiu foarte multe. Cand sunt evocate marile glorii de ieri sunt numai ochi si urechi.
- Esti o actrita completa. Dansul, cantul si poezia le ataci bine si in egala masura. Cum de nu te-a solicitat Teatrul de Revista?
- Pentru ca nu sunt cunoscuta. Apoi, concurenta este foarte mare. Mai notati ca eu, Tania Popa, nu am solicitat niciodata nimanui nimic si nu am facut nimic de care sa-mi fie rusine. Eu militez pentru respectarea principiului ca noaptea trebuie sa dormi linistita. Mai retineti ca atunci cand am venit in Romania mi s-a spus: fetito, pentru a reusi la noi trebuie sa fi intelegatoare si draguta. Eu mica, naiva, protestatara din nastere am replicat: nu va cred, voi lupta fara compromisuri.
- Cati ani ai Tania Popa?
- Varsta lui Hristos: 33 de ani.
- Acum sa coboram cortina, sa taca gongul si sa-mi spui "monlogul" afacerii tale.
- Atelierul se numeste "Tandre". De la Tania si Andreea, partenera si prietena mea. Firma face de toate in afara de chiloti si sutiene. Andreea Nuta imi este ca o sora.
- Nu vreau sa te dezamagesc, dar astazi prietenia este pe cale de disparitie. Nu crede prea mult in prietenie pentru ca vei avea deceptii.
- Nu sunt de acord. Eu cred in prietenie.

---

Despre autor: