Pe usa magazinului din colt, noii stapani au scris cu un spray rosu Mini-Shop. Asa se intampla de fiecare data.

Cei care-l inchiriaza se grabesc sa scrie pe usa ce-o fi sa fie acolo, dar firma mare de deasupra usii e gata abia cand isi dau seama c-au facut o prostie. Normal ar fi sa scrie din capul locului: Faliment. In toata lumea, magazinul de colt e norocul omului care il are. Ca-i coltul ulitei, coltul blocului sau coltul continentului, nu conteaza, colt sa fie. La Paris, cladirile din vechile vaduri comerciale n-au fatade, ci doar colturi. De un singur colt insa trebuie sa te feresti ca de dracua€™, de acela din spate. Fie ca-i spatele blocului, spatele strazii sau al continentului.
Din cand in cand, cate un fraier isi deschide un mic magazin in odaile igrasioase din spatele blocului sau din coltul pe unde trec numai masinile salubritatii si carutele tiganilor care aduna sticle goale.
Fraierii au destule motive ca sa riste. Primul ar fi ca toate aceste spatii ale nimanui au totusi proprietari. Ceea ce inseamna ca ori unii au fost mai naivi decat ei, ori mai destepti, cumparand cu toptanul partere de blocuri pentru mai tarziu. Pentru vremurile bunaoara, cand magazinul din colt va fi mai frecventat decat Mall-ul din capatul strazii. Al doilea motiv, care-l face pe micul fraier sa se arunce in bazin, fara sa se uite daca are apa, e, de fapt, cel mai important: nimeni nu va accepta niciodata adevarul ca el nu-i doar un fraier oarecare, ci ultimul dintre fraieri.
De cealalta parte, smecherul care-l pacaleste pe fraier mizeaza nu numai pe constanta care spune ca, indiferent de ce se petrece in lume, numarul perdantilor e in crestere, ci si pe chiria provocator de mica. Nu naucitor de mica, ci putin mai mica in comparatie cu chiriile foarte mari. Cand toate chiriile cresc, una care scade, chiar si cu un banut, e capcana care functioneaza perfect. Si ar mai fi un lucru care-l determina pe micul fraier - sau micul intreprinzator, cum vreti sa-i spuneti - sa-si bage banii stransi cu taraita intr-un mic faliment. Desi ultimul cuvant il are nevasta, omul e convins ca a hotarat singur. Dialogul dintre micul fraier si marele smecher merge fara poticneli. Fraierul: Totul e in regula, chiria e rezonabila, camarile sunt incapatoare, sa tot aduci marfa. Dar cine ne garanteaza falimentul? Smecherul: Cum cine? E clauza de contract. Daca doriti, am un spatiu si mai ieftin, in care n-o sa calce nici un client jumatate de an. Ascultati la mine, ca lucrez de cand ma stiu, numai cu fraieri. Un faliment la doua luni e tocmai bine.
Sotul isi consulta sotia si aceasta da din cap in semn ca e de acord. Fraierul: Stiti, noi nu ne putem permite mai mult de trei falimente pe an, ca alde aia mari. Smecherul: Va felicit! Ganditi chibzuit. O sa aveti inca o cheltuiala cu medicamentul pentru scurtat gatul.
Doamna face ochii mari. Sotul isi duce instinctiv mana la gat. Nu e scump - spune smecherul - , dar trebuie sa-l cumparati din timp, fiindca se cauta. In doua luni, o sa vi se lungeasca gatul uitandu-va dupa clienti.