Aducand vorba de Foris in fata ""tovarasilor"" sai, Patrascanu a turnat gaz pe foc. Acestia s-au simtit profund jigniti de comparatia cu ""provocatorul"". La acel moment, pentru liderii comunisti, Foris era o problema in suspensie. In toamna lui 1945, acesta a fost arestat ""de partid"", dar partidul nu stia cum sa procedeze cu el. Dusman si tovaras
In interventia sa facuta imediat dupa deschiderea primei sedinte plenare a Comitetului Central abia ales, Lucretiu Patrascanu a solicitat, printre altele, sa fie trimis ""la munca de jos, in celula"". A spus ca nu-i nici o nenorocire ca din postul de ministru si membru in CC sa se reintoarca la ""munca"" unui membru de partid obisnuit. ""Nu este prima oara cand fac acest lucru, a argumentat Patrascanu, vechea conducere a lui Foris a luat o astfel de hotarare si am fost sase luni de zile la munca de jos."" ""CA PE VREMEA LUI FORIS"". Obligatia oricarui comunist era sa fie permanent la dispozitia ""Partidului"" cu ""P"" mare. Regula spunea ca entitatea numita ""Partidul"" stie cel mai bine ce trebuie sa faca si ce loc i se cuvine fiecaruia dintre membrii sai. Astfel ca, daca decidea trimiterea ""la munca in celula"", comunistului vizat nu-i mai ramanea decat sa-si faca autocritica si bagajele si sa se apuce de lucru acolo unde fusese trimis. Ideea intereselor colective deasupra oricarui interes personal era unul dintre principiile vietii de partid. Spiritul de initiativa nu figura, la comunisti, in ""fisa postului"", fiind chiar de rau augur. Fara sa stie poate, facand comparatia cu ""istoria recenta"", Patrascanu mai mult a pus paie pe foc. Judecand in spiritul timpului si locului, este de mirare ca n-a realizat faptul ca incalca normele. La auzul comparatiei cu Foris, si Ana Pauker, si Gheorghe Apostol, dar si alti membrii ai CC-ului, au sarit ca arsi. ""Comparatia ca vreau sa ma duc sa lucrez jos in celula, a replicat Apostol, cum s-a intamplat si cu Foris, e ca si cum ar vrea sa spuna ca parerea lui este justa, noi toti nu avem dreptate si se duce jos ca sa sufere ca pe vremea lui Foris."" Ultimul secretar general al PCdR inainte de 23 august era vazut in octombrie 1945 ca unul dintre ""baietii rai"". DU-TE-VINO. Cu un an si jumatate inainte, in aprilie 1944, Foris fusese ""demis"" din functie. Abia iesit din inchisoare, Bodnaras se prezentase la locuinta conspirativa ocupata de secretarul general si il anuntase ca, din vointa Moscovei, trebuie sa predea conducerea, legaturile de partid si casele conspirative. Desi stia ca legatura cu ""centrul moscovit"" este rupta, Foris s-a supus. Din acel moment, pentru el incepea o perioada agitata, cu arestari, eliberari si rearestari. Reconstituirea traseului urmat de acesta este astazi dificil. A fost arestat si eliberat de atatea ori, tinut intr-atatea locuri - la Ministerul de Interne, sub paza comunista in diverse locuinte conspirative, la diferite sedii ale partidului, acasa la Gheorghe Pintilie incat singurul lucru care se poate afirma cu certitudine este ca din aprilie 1944 si pana la moarte, in 1946, Foris n-a avut o clipa de liniste. Declaratiile celor implicati in calvarul lui Foris sunt contradictorii. Nu numai ca exista neconcordante intre declaratiile a doua persoane diferite, mai mult, aceeasi persoana declara lucruri diferite de la un an la altul. In ianuarie 1945 i s-a spus ca a fost gasit nevinovat, ca poate locui unde vrea impreuna cu sotia sa, Victoria Sarbu, si ca in curand va fi trimis de partid la Cluj. La 23 martie insa, liderii din acel moment se razgandesc. Il ""retin"" din nou si il duc la Ministerul de Interne, pentru ""lamuriri"". In aprilie, a fost eliberat. ""La 9 iunie, din indicatia lui Dej l-am luat pe Foris de pe strada, declara Gheorghe Pintilie, eu cu cativa oameni. L-am tinut sub paza in diferite locuri: la sediul partidului, la mina acasa si in alte locuri (...). La un moment dat, s-a pus chestiunea cu Comisia Aliata de Control, care voia sa viziteze sediul in care il tineam pe Foris. L-am scos de acolo si l-am dus pe o alta strada, mi se pare pe Strada Popa Sapca sau pe Popa Soare, undeva pe langa un minister, la o tovarasa care a muncit putin in ilegalitate. Paza o facea cand ea, cand sotul. In curtea aceea mai locuiau sase familii. Cand situatia a inceput sa se complice, nu mai tin minte cine, Gheorghiu-Dej sau Teohari, a dat dispozitie sa-l aducem pe Foris inapoi la sediu. Apoi, iar a intervenit ceva, nu mai stiu ce, iar nu aveam unde sa-l ducem si l-am luat la mine acasa."" CU MUSCA PE CACIULA. In momentul cand Lucretiu Patrascanu facea neinspirata comparatie, epopeea lui Foris - retinut, mutat dintr-un loc in altul, ascuns de ochii sovieticilor, dar si de cei ai familiei, care se interesa insistent de soarta lui - era in plina desfasurare. Dupa ""retinere"" - practic rapirea din plina strada de un comando al partidului condus de Gheorghe Pintilie, Foris nu a mai fost eliberat niciodata. Dupa 23 august, pe agenda PCR au aparut alte prioritati: o cat mai buna pozitie in guvern si pe scena politica in general. Astfel ca solutionarea ""problemei Foris"" a tot fost amanata. ""Tovarasii"" erau convinsi ca era ""provocator"", ""agent al Sigurantei infiltrat in randurile partidului"". Erau convinsi de vinovatia lui, dar nu se puteau decide ce sa faca cu el. Amintind in fata lui Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Teohari Georgescu de perioada Foris, Patrascanu nu facea altceva decat sa vorbeasca de funie in casa spanzuratului. Partidul il detinea sub arest pe fostul secretar al PCdR, dar soarta lui nu fusese inca decisa. Patrascanu ""calcase in strachini"" inca o data. JIGNIREA DE-A FI NUMIT DOMN SI NU ""TOVARAS""