Drujba, pe biroul primarului

Pe pietrele funerare ale romanilor din Histria, numele autoritatilor locale e la loc de cinste, cand nu e chiar la locul autorului. Si atunci, ca si acum, acest gen de satrapi mici, de stepa, tinea sa-si lase numele in custodia posteritatii. Cu orice pret.
Astazi, pretul asta e negociabil. Scopul final e insa acelasi: lichidarea oricaror urme de verde in oras, cu exceptia celor de pe firme, daca se poate ale prietenilor nostri. Nu e edil local sa nu vrea sa-si puna amprenta, degetul murdar de tus pe oras (bizar, chiar daca in cele mai multe cazuri stie sa si scrie), precum si excavatorul si buldozerul pe parcurile nimanui. E clar: nimeni nu respira, ca n-are de ce, toti sunt prea ocupati sa faca bani. La Bucuresti, bezna mintala a unui deceniu de primari luminati ne-a lasat fara parcuri. Dar, norocul nostru, avem la schimb cancere si astm, pneumonie si depresie. Noi am votat conventia, primarul a votat betonul. E minunat: in Capitala sunt slujbe si sunt bani - insa in curand n-o sa mai fie nimeni in stare sa se bucure cu adevarat de chestia asta. Copiii fac naveta pana in parcuri, iar parintii fac pariu ca in curand drumurile astea o sa devina si ele inutile. Intre blocuri, mici canioane de parcari de beton stau si ele marturie ca solutia cea mai complicata si mai proasta ajunge majoritara. Era mai simplu sa prindem hotii, decat sa investim milioane de dolari in garaje. Era! Dar cineva a facut bani din garajele astea, pe care intre timp hotii au invatat sa le foloseasca pentru a sparge masina in tihna, la adapost de politisti...
Mai trist e ca n-avem nici pe cine injura: traditia noastra e sa uitam cine a luat deciziile si sa injuram sistemul la gramada. Nu mai sunt parcuri? Bogatii le-au luat sa-si faca vile! Jos capitalismul! Saptamana asta se mai desfiinteaza inca doua spatii verzi. Mari. Nu stim exact cine profita (ca sa fim de stanga pana la capat). Un lucru e clar insa: pe termen lung, un oras sterp, trist si poluat nu doar ca nu va atrage investitori, ii va speria si pe localnici. Un oras in care nu poti creste copii nu poate sa contribuie la cresterea economica. Un oras al betoanelor genereaza infractiune, gasti, bande si consum de droguri. Nu e de mirare ca pe harta interlopa a Bucurestiului, zonele cel mai intens dominate de mafie sunt cele in care oamenii se inghesuie intre betoane gri, fara nici o unda de verdeata.
Nu poti cere insa mare lucru de la actualii dregatori: legea nu tine cu copacii. Iar deciziile care i-ar fi putut salva ar fi trebuit luate acum 5-6 ani. Astazi, drujba e pe biroul primarului si asteapta pe cineva sa aduca benzina. Domnua€™ primar, luati si-o batista, sa creada alegatorul ca ii pasa cuiva de plamanul lui!

---

Despre autor: