Generatii intregi l-au ridicat in slavi pe Stalin, chiar daca setea lui de sange le-a ucis persoane dragi. Dincolo de aparente, multi l-au iubit cu patima, iar altii il apreciaza si acum. Dar cine a fost Stalin cel din spatele pozelor propagandistice? Spre edificare, reproducem cateva dintre marturiile contemporanilor si istoricilor. In spatele legendei
Unul dintre istoricii care i-au dedicat dictatorului sovietic mai multe lucrari de specialitate - Roy Medvedev - marturisea ca mama sa, o femeie credincioasa, si-a pierdut sotul in timpul marii terori staliniste. Dar admiratia ei pentru Stalin a ramas nestirbita, incat a pastrat poza ucigasului intre paginile Bibliei. Ce se ascunde in spatele imaginii de om adorat de milioane de oameni, a caror soarta a stat in mainile lui? Cand vine vorba de descrierea fizicului sau, cuvintele de ordine sunt ""scund si urat"", iar daca se vorbeste despre caracter, principalele atribute ale lui Stalin sunt ""suspicios si autoritar"". De mentionat este faptul ca, pe parcursul a trei decenii, asemenea pareri nu au fost contrazise decat de opiniile voit magulitoare ale propagandistilor. SCUND, BURTOS SI CHEL. Milovan Djilas, in cartea sa despre intalnirile cu ""omul de otel"", ii contureaza un portret: ""Era scund de statura si avea un corp urat. Iar picioarele si mainile prea lungi, mana stanga si umarul ii erau putin intepenite. Avea o burta destul de proeminenta, iar parul i se rarise, desi nu era total chel nici in crestet. Fata ii era alba, cu pometii rumeni; mai tarziu am aflat ca aceasta culoare, caracteristica pentru cei care petrec mult in birou, era numita in varfurile sovietice - «kremliniana». Dintii ii erau negri si neregulati, indoiti spre inauntru, si nici chiar mustatile nu-i erau stufoase si puternice. Totusi capul lui nu era urat: avea ceva de om din popor, taranesc, de gospodar, cu ochi galbeni si vioi si un amestec de severitate si pisicher"". Stalin nu incerca, in particular, sa-si imbunatateasca in nici un fel aspectul fizic, parea chiar a nu face caz de el. Se spune chiar ca niciodata in timpul vacantelor petrecute la malul marii Stalin n-a fost vazut dezbracat, probabil din teama de a nu-si etala handicapul unui brat mai scurt. Nici tinutei vestimentare nu-i dadea importanta. Astfel ca la moartea sa, pregatindu-i cadavrul pentru ceremonia publica, cei din anturaj au constatat cu stupoare ca nu au cu ce sa-l imbrace pe ""Generalissim"". Motiv pentru care au fost nevoiti sa-i teasa manecile de la vestonul de maresal. FIXIST, DISCRETIONAR, PERICULOS. Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comunist roman care a avut mai multe prilejuri de a-l vedea pe Stalin, i-a impartasit sefului sau de cabinet - Paul Sfetcu - impresia ce i-a ramas pecetluita despre firea ""marelui parinte al popoarelor"": ""In fata lui Stalin - spusese el (Dej - n.n.) - , care era foarte suspicios din fire, aveau succes doar cei care nu se lasau intimidati de el si raspundeau cu curaj invinuirilor. Din cauza suspiciunii sale, Stalin hotara soarta unor oameni pe baza unor informatii nefundamentate. Alteori, nici nu era nevoie sa fie informat de altii, pur si simplu i se nazarea dintr-o data ca vreuna dintre persoanele anturajului sau era tradatoare. Stalin avea un fix al sau in judecarea presupusului vinovat: cel care nu avea curajul sa i se uite in ochi sau se «pierdea» cand i se imputa ceva conta ca «dovedit»"". ""REFERINTA SUPREMA"". In Romania, ca si in toate statele din fostul lagar sovietic pana in 1956, functionarii de la sectiile de Agitatie si Propaganda erau obligati sa prezinte imagini idilice infatisand un Stalin ireal, legendar. Cercetatoarea Lilly Marcou, nascuta la Iasi, autoare a numeroase lucrari despre istoria comunismului, isi aminteste ca intreaga ei copilarie a fost marcata de ""mitul Stalin"". Ea este reprezentanta acelei generatii care a deplans cu adanca amaraciune moartea lui Stalin, incapabila fiind sa depisteze un reper la fel de puternic precum a fost ""Generalissimul"". ""Stalin, omul istoric, mitificat pana la a deveni ireal, incepuse sa ocupe intregul spatiu afectiv al copilariei mele, povesteste Lilly Marcou. Cred ca, plecand de la aceasta iubire, totul s-a ordonat intre mitul lui Mos Craciun si cel al printului fermecat. Intai, intr-o prima instanta, Stalin a reprezentat sensul vietii si fortele binelui; imi parea mai ales ca un tata protector, deschizandu-mi o lume in care nu mai exista frica; mai tarziu, in timpul adolescentei mele militante, mi se parea ca Stalin indica sensul istoriei. El a devenit, pe scurt, referinta suprema.""