Un om, Leonardo Da Vinci (1452-1519), care a creat in cei 67 de ani la concurenta cu Demiurgul.

Umanist italian - spirit enciclopedic - genial - ""om universal""... Pictor (amintim doar ""Gioconda"" si ""Cina cea de taina""), sculptor, arhitect. Autorul unui celebru ""Tratat de pictura"". Contributii in numeroase ramuri ale stiintei: mecanica (ex. studii asupra frecarii - tribologie), hidrotehnica, cosmologie, anatomie, botanica, optica. A proiectat aparate de zbor; a anticipat aparitia parasutei; a nascocit felurite masinarii etc., etc.
Despre Leonardo aveam sa descopar, acolo unde nu ma asteptam, o informatie surprinzatoare, care da noblete profesionistilor bucatariei si releva alte fatete ale sale: titanul a avut ca pasiune si arta culinara. Sursa: literatura ruseasca - revista lunara Gastronom - 2005.
NOUVELLE CUISINE. Se spune ca gastronomia in vremea lui Leonardo era nediversificata si putin rafinata. Predomina bucataria adusa, in Italia, de goti: mancarea grasa, din diverse carnuri, polenta (un amestec din malai si apa - ca mamaliga) s.a. Bucatele erau condimentate si aromate, dar (precizam noi) nu se cunosteau cartofii, rosiile, alte legume si mirodenii, care au ajuns in Europa abia in secolul al XVII-lea. Vinul, aproape intotdeauna, era amestecat cu apa sau miere, iar brandy-ul era folosit doar ca medicament si se vindea in farmacii. Carnea si pestele se consumau tocate foarte marunt, ca o pasta, si se amestecau cu miere si orez. O asemenea alimentatie nu-i era pe plac maestrului. Ca si in alte domenii, ingeniozitatea sa avea sa fie novatoare. In 1473 a devenit bucatar-sef la taverna ""Trei melci"" din Florenta. A incercat sa-si educe ""musteriii"" spre a manca si bea nu ca ""niste grohaitori"". Cateva ""delicateturi"" concepute de el: carne de vita cruda, tinuta la soare trei luni, servita cu prune - ca element de decor folosea floarea de mar; oua fierte, din care se scotea galbenusul si se adaugau alune de cedru - cu acest amestec se umpleau albusurile; chiftelute de somon - pestele curatat bine de oase se toca si se amesteca impreuna cu ouale - compozitia se dadea prin pesmet si se prajea in ulei; garnitura - patrunjel tocat. Portiile erau mici, delicate, aranjate cu gust pe farfurii corespunzatoare. Nu erau pe placul florentinilor obisnuiti cu platouri cu halci de carne.
CREATOR. ""Nouvelle cuisine"" a lui Leonardo nu a avut deci efectul benefic scontat in randul ""macaronarilor"". Coincidenta sau nu, taverna a luat foc. Perseverent, Leonardo impreuna cu prietenul sau Botticelli (nimeni altul decat celebrul pictor) au deschis propria taverna numita, curios, ""Trei broaste Sandro si
Leonardo"".
Nici de data aceasta societatea florentina nu a apreciat ""fineturile"" culinare. Calitatile sale de excelent cunoscator al trupului uman si ""combustibilul"" cu care ar trebui nutrit aveau sa fie totusi puse in valoare. La curtea lui Lodovico Sforza, ducele Milanului, Leonardo va crea ""operele sale gastronomice"" si ustensile, unele ramase doar in proiect, care vor revolutiona munca in bucatarie (masinarii: de tocat carne, de facut paste fainoase, de spart nuci, de presat usturoiul, de spalat vase s.a.). Despre alte aventuri si peripluri culinare ale titanului, intr-un numar viitor.