Prin toamna anului 1972, am fost trimis intr-un control tematic, in materie de infractiuni savarsite cu violenta, la Militia judetului Mehedinti. Cum eu raspundeam pe toata tara de linia de munca disparitii cu suspiciuni de omor si cadavre neidentificate, am solicitat in primul rand sa mi se prezinte dosarul disparutei Virginia Bondoc. Cazul il cunosteam in mare, de la Bucuresti, dintr-o sinteza care ne fusese trimisa. Sa vezi dosarul, sa poti citi fiecare piesa care fusese adunata, sa discuti cu ofiterii care lucrau in caz, era insa, cu totul altceva... In ziua de 4 august 1972, subofiterii postului de Militie Prunisor, din judetul Mehedinti, au fost sesizati ca Virginia Bondoc din satul Balota a disparut de la domiciliu. Sesizarea o facuse sotul ei, Gheorghe Bondoc. Au urmat investigatii si verificari efectuate de lucratorii de la post, insa neajungandu-se la nici un rezultat, cazul a fost raportat la judet. S-au deplasat atunci imediat la fata locului, maiorul Victor Huidu, seful Serviciului Judiciar, si ofiterii Mircea Anton si Ilie Dumitrescu care au preluat cercetarile. Ofiterii au stabilit ca Virginia Bondoc disparuse de la domiciliu in dupa-amiaza zilei de 29 iulie 1972, in jurul orei 18:00. ""Ne-am certat"", le spusese ofiterilor sotul disparutei. ""Am lasat-o in curte sa se linisteasca. Cand m-am intors nu mai era acolo. Din locuinta lipseau 800 lei, lenjerie pentru ea, imbracaminte, permisiul CFR si actele sale de identitate. Plecase..."" Se stabileste ca Virginia, in ultimul timp, devenise nervoasa avand simptome evidente ale unei stari psihice depresive. Afirmase fata de prietene ca se va arunca in Dunare sau va disparea in asa fel incat sa nu mai fie gasita. Aceste afirmatii ale sale au derutat, la inceput, pe lucratorii postului de militie din localitate, care au crezut ca la mijloc este vorba de o disparitie voluntara. Cand insa s-au aprofundat cercetarile, cautandu-se un raspuns la intrebarea de ce Virginia se aflase intr-o asemenea stare deprimanta, de ce facuse acele afirmatii, cazul a fost privit dintr-un alt unghi, dintr-o cu totul alta perspectiva. Gheorghe Bondoc o adusese pe Virginia intr-o astfel de stare! Acesta intretinea relatii extraconjugale cu diferite femei, printre care si cu Elena B., din comuna Prunisor, cu care avea trei copii. Disparuta fusese batuta si alungata de la domiciliu de mai multe ori, fiind nevoita sa stea pe la rudele sale. Din vara anului 1970, relatiile dintre ei se inrautatisera foarte mult, in viata lui Gheorghe Bondoc intervenind Olga T., o femeie cu 12 ani mai tanara decat el. Nemaicontribuind cu nimic la asigurarea existentei materiale a familiei, acesta isi maltratase sotia in numeroase randuri, cerandu-i sa paraseasca locuinta pentru a o aduce pe concubina, care ramasese gravida si i se apropia vremea sa nasca. Nu se mai interesa de cei doi copii pe care ii avea cu Virginia. O cheie... Ofiterii au descins la locuinta lui Gheorghe Bondoc. Este gasita o femeie! ""Sunt Olga T., le zise aceasta. Gheorghe mi-a spus ca muierea lui l-a parasit definitiv..."" S-au cercetat in amanunt incaperile, dependintele, curtea si imprejurimile, dar nu s-a gasit nimic suspect. Am descins si eu la Balota stand de vorba, fara sa stie Bondoc, cu baiatul sau mai maricel pe care il oprise langa el. Am banuit ca baiatul ar putea sti ceva si tocmai de aceea Gheorghe il tinea aproape. Pustiul, care isi iubea mama mi-a spus ca in dupa-amiaza zilei de 29 iulie 1972, cand disparuse Virginia, tatal sau s-a certat rau cu ea, trimitandu-l la joaca. Cand a revenit si a intentionat sa intre in bucataria de vara, a ramas surprins ca aceasta era inchisa. N-o inchideau niciodata. Bondoc a ridicat din umeri, spunandu-i ca poate cheia o luase maica-sa. In continuare l-a trimis la gara CFR Balota sa vanda fructe calatorilor din trenuri, spunandu-i sa nu mai vina fara ceva bani. S-a reintors tarziu... A doua zi, dimineata, tatal sau a gasit cheia de la bucatarie in prezenta sa, pe aleea care ducea la closetul din curte. Gasirea acestei chei am interpretat-o ca fiind dirijata, in bucatarie fiind incuiat cadavrul Virginiei de care Gheorghe urma sa scape peste noapte. Pustiul se trezise pe la trei noaptea, dar tatal sau nu era in pat. Tocmai venise. Cand l-a intrebat unde a fost, i-a raspuns ca o cautase pe maica-sa, dar nu a gasit-o. In acea noapte el ascunsese, probabil, si cadavrul... In urma analizei pe care am facut-o, ""centrul de foc"" al anchetei a ramas la ipoteza cea mai verosimila in care credeam cu convingere, ca Virginia fusese omorata de sotul ei. Din informatiile obtinute mai rezulta ca, in alte randuri, de cate ori Virginia fusese alungata de la domiciliu, Gheorghe o readusese acasa. Acum insa lucrurile se schimbasera. Lui Gheorghe nu-i mai pasa de soarta sotiei si, devenind foarte circumspect, se interesa in schimb de mersul anchetei. Ne aflam in fata unui caz deosebit de dificil, fiind privati, in ancheta, de obiectul material al asasinatului si anume cadavrul! Unde se afla cadavrul? Festina lente! Rigurozitatea in actiune, ridicata pana la rangul de exactitate daca se poate, este regula suprema a intregului proces de cercetare in rezolvarea problemei vitale pentru astfel de cazuri, ofiterul de judiciar - care intelege mai bine decat nimeni altul posibilitatea si limitele probei materiale - trebuind sa iasa din ""umbra"", la atac direct, numai in urma unei mature si judicioase analize a situatiei cu care se confrunta. Altfel, este foarte greu sa demasti un asemenea asasin, ivindu-se greutati foarte mari in probarea vinovatiei lui. In consecinta, la analiza cazului, la care a participat si seful Militiei judetene, colonelul Lazar, un bucurestean cu flerul specific ofiterului de judiciar, am hotarat sa actionam dupa adagiul: ""Festina lente!"". Am apreciat ca inca nu era momentul sa se treaca direct la cautarea cadavrului, deoarece in eventualitatea unui insucces, Gheorghe Bondoc, un tip foarte abil de altfel, si-ar fi dat seama ca nu avem dovezi concludente impotriva sa, aspect care l-ar fi favorizat sa nege in continuare, cu dezinvoltura. Am hotarat, insa, sa intensificam pe toate caile masurile de verificare indirecta a suspectului, a rudelor sale, a concubinei Olga T. si a rudelor acesteia. Sa fi apelat la ajutorul vecinilor era mai greu, fiindca Bondoc avea casa situata intr-o zona mai izolata, plina de arbori si de vegetatie ce nu permiteau vizibilitatea. Incet, incet, dar sigur, incep sa apara si mult asteptatele informatii. Astfel, Floarea N., sora banuitului, a afirmat fata de o alta femeie ca este convinsa ca fratele ei si-a omorat sotia, deoarece, la cateva zile dupa disparitia Virginiei, a rugat-o sa-i permita sa ingroape cadavrul la ea in curte, lucru cu care nu a fost de acord. Gheorghe Bondoc nu i-a relatat insa si alte amanunte. Cand a fost intrebata de ce nu a spus la militie despre aceasta discutie, a raspuns ca de teama fratelui ei, cu care se afla in dusmanie, si care este un om foarte razbunator. Desi aflati in posesia declaratiei Floarei N., care putea fi etichetata ca o recunoastere indirecta din partea lui Gheorghe Bondoc, nu am decis arestarea acestuia, nefiind inca probe certe pana la gasirea cadavrului. Am continuat cu tactica stabilita si am intrat in posesia unei alte informatii din care rezulta ca Gheorghe Bondoc, in toamna anului 1973, accidentase la locul de munca pe un cetatean, Oblian B., fracturandu-i un picior. Pentru a nu se inregistra cu accidentul, el falsificase certificatele medicale ale victimei, adaugand cuvintele ""in afara serviciului"". Ancheta Sosise momentul propice pentru noi, de a iesi din umbra! Ma aflam la directie, cand colonelul Lazar a raportat despre aceasta situatie generalului-maior Chiriac Nicolae, solicitand sprijin. ""Fugi!"", mi-a zis imediat generalul. ""La Craiova te asteapta maiorul Alflorii. Demarati amandoi!"" Maiorul lancu Alflorii era un ofiter cu state vechi in materie de anchete, lucrand ani in sir la Directia Cercetari Penale din IGM. Am ajuns amandoi la Turnu-Severin, unde, cu concursul procuraturii, s-a trecut imediat la cercetarea cazului, conturandu-se infractiunile de vatamare corporala grava din culpa, fals material si fals in declaratii. La 6 aprilie 1974, Gheorghe Bondoc a fost arestat preventiv. Paralel, am trecut la cercetarea sa intensiva in legatura cu disparitia Virginiei, prezentandu-i-se probe succesive, pentru a-i forma convingerea ca eram in posesia datelor din care rezulta ca isi ucisese sotia. In timpul anchetei, Gheorghe a dat dovada de multa precautie, cautand sa lege disparitia sotiei sale de o sinucidere! In acest sens ne-a indicat o fantana din apropierea locuintei, afirmand ca Virginia intentionase de mai multe ori sa se arunce in ea. Am secat fantana, insa... nimic! Am continuat ancheta: Bondoc intrase intr-o stare de nervozitate. ""V-am mintit. Nu s-a aruncat in fantana"", ne-a spus el. ""A baut «verde de Paris» si a... decedat. ""Unde este cadavrul?"" ""Noaptea l-am introdus intr-un sac si l-am transportat in statia CFR Filiasi. Aici l-am introdus intr-un vagon cisterna cu acid sulfuric..."" ""Ce varianta? Ce piste poate sa-si aleaga?!"", m-am ""minunat"". ""Cu ce ai transportat cadavrul pana acolo?"" Gheorghe Bondoc se agita, isi da seama ca nu poate face fata la o asemenea intrebare. ""V-am mintit si de data aceasta, ne zise el curgandu-i broboane de sudoare. Am ars-o in curtea casei, folosind 15 litri de benzina... ""Si resturile?"" ""Le-am aruncat intr-o apa curgatoare. Sa va fac schita!... Cadavrul gasit In timp ce ne aflam la Balota pentru a verifica ultima versiune a lui Bondoc, acesta, cautand cu infrigurare un complice, un ajutor, il gaseste in persoana unui detinut care urma sa se elibereze peste doua zile. Ii propune, in schimbul sumei de 10.000 lei, sa-l ajute sa insceneze spanzurarea sotiei. Detinutul accepta, insa este pus sa depuna juramant religios. Dupa depunerea juramantului, detinutul este rugat ca imediat dupa eliberare sa procure niste oase, chiar si de animale, si sa le arunce intr-o rapa, la picioarele unui pom, de care urma sa lege o franghie veche. Ii indica locul unde este ingropata sotia, sub gardul locuintei, urmand ca detinutul sa-i scoata de acolo capul si sa-l arunce intr-un loc din apropierea motelului ""Balota"", sub pomul cu franghia aranjata dinainte. Bondoc urma sa indice anchetatorilor, dupa patru zile, ca sotia lui s-a sinucis in acel loc, unde urma sa nu i se mai gaseasca decat capul. ""Monstruos criminal!!..."" Cand detinutul, dupa ce a ascultat toata povestea, i-a spus ca el nu crede in Dumnezeu, Gheorghe Bondoc a intrat intr-o panica cumplita. I-a fost teama sa nu fie denuntat si, dorind sa-si usureze singur situatia prin marturisire, a cerut sa iasa la raport. L-am ascultat. Ne-a indicat, ca si detinutului, locul de inhumare al sotiei, respectiv in gradina, la coltul gardului de langa cotetul de pasari. ""S-a otravit cu «verde de Paris»"", ne-a destainuit Gheorghe Bondoc incepand sa planga. ""Am ingropat-o acolo, de frica sa nu se creada ca am omorat-o eu!"". Cadavrul Virginiei s-a gasit, intr-adevar, in locul indicat de aceasta data de Bondoc. Era un loc mestesugit, de dimensiuni mici, circa 70 cm adancime, 50 cm latime, sapat sub gardul curtii, victima fiind asezata intr-o parte. In urma autopsiei cadavrului, medicul legist a constatat multiple fracturi costale, concluzionand ca moartea Virginiei fusese violenta si se datorase asfixiei prin compresiune toraco-abdominala. Impreuna cu procurorul, i-am prezentat criminalului rezultatul autopsiei si al examenului histopatologic, fiind exclusa moartea Virginiei ca urmare a otravirii cu parathion. Abia atunci, dupa atata truda, dupa un an si noua luni, so-sise si al doisprezecelea ceas, cand Gheorghe Bondoc recunoscu ca isi ucisese sotia, premeditat, calcand-o in picioare, pentru a convietui cu concubina sa, Olga T., care, fiind insarcinata, insistase sa o duca la el acasa... ARANJAMENT
Cautand cu infrigurare un complice, un ajutor, il gaseste in persoana unui detinut care urma sa se elibereze peste doua zile. Ii propune, in schimbul sumei de 10.000 lei, sa-l ajute sa insceneze spanzurarea sotiei. Detinutul accepta, insa este pus sa depuna juramant religios. Dupa depunerea juramantului, detinutul este rugat ca imediat dupa eliberare sa procure niste oase, chiar si de animale, si sa le arunce intr-o rapa, la picioarele unui pom, de care urma sa lege o franghie veche. Ii indica locul unde este ingropata sotia, sub gardul locuintei, urmand ca detinutul sa-i scoata de acolo capul si sa-l arunce intr-un loc din apropierea motelului ""Balota"", sub pomul cu franghia aranjata dinainte. DEZNODAMANT
Cand detinutul, dupa ce a ascultat toata povestea, i-a spus ca el nu crede in Dumnezeu, Gheorghe Bondoc a intrat intr-o panica cumplita. I-a fost teama sa nu fie denuntat si, dorind sa-si usureze singur situatia prin marturisire, a cerut sa iasa la raport. L-am ascultat. Ne-a indicat, ca si detinutului, locul de inhumare al sotiei, respectiv in gradina, la coltul gardului de langa cotetul de pasari ""S-a otravit cu «verde de Paris»"", ne-a destainuit Gheorghe Bondoc incepand sa planga. ""Am ingropat-o acolo, de frica sa nu se creada ca am omorat-o eu!"" ""Oare era sincer?!"". Asasinat pentru o cocota 1940. Grotescul spectacolului pe care il realiza trupa de la Cinema ""Marna"", pe Grivita, era notoriu. Mosierul Misu Vulcaneanu, un tip de vreo 45 de ani, vanjos, nu prea inalt, dar extrem de ager in miscari, ars de soare si vesnic bine dispus, era totusi atras de Cinema ""Marna"". Dar nu de parodia de spectacol, nici de filmele, deseori proaste, ci de tanara ""taiata"" de trei ori pe zi prin lada in care era asezata de maestrul ei. Acestuia ii era un fel de concubina, dar o si inchiria cand ""mirosea"" ca solicitantul are buzunarele corespunzator de captusite. Gratis, doar comisarul Petrescu dispunea de Ramona, draguta (22 de ani), cu trup de gimnasta. De aparitia domnului Misu, intampinat cu temenele de maestrul Antonio, fata nu paru impresionata. Manifesta o indiferenta totala, dar respinse cu tact, discret, avansurile mosierului. Nu se entuziasmeaza nici de supeurile la care era invitata de domnul Misu, unde meniurile alcatuite cu rafinament costau pe saptamana cam cat cheltuia cuplul intr-un an pe paine, masline, branza si halva, care constituiau componentele obisnuite ale meselor celor doi ""artisti"". Asa o instruise ""italianul"" din Mandaravela pe tanara lui colaboratoare sa se comporte. Tactica lui se dovedi eficienta, caci mosierul, care avea femei la discretie, se indragosti lulea de apetisanta Ramona. Cum tanara rezista eroic ""atacurilor"", domnul Misu trecu la ofensiva si incepu sa-i ofere, la fiecare intalnire, cate un cadou: un inel din aur, un sirag de perle, o bratara (mai intai una simpla, apoi una cu incrustatii) si multe altele. Intamplarea facu ca intr-o seara, dupa spectacol, domnul Misu s-o zareasca pe actrita la bratul comisarului Petrescu, care o conducea intr-o camera mobilata aflata pe langa Piata Matache. Iritat, in seara urmatoare ii reprosa fetei: ""Pe mine ma tii departe, insa pe comisar nu-l refuzi!"". ""Domnule Misu, nu va suparati pe mine, dar depindem de el in multe privinte!"". Tot Antonio o invatase cum sa faca fata si unei asemenea variante. Ramona incepu sa fie invitata la somptuoasa vila din Domenii. Sotia si fiica mosierului erau plecate la Paris. Dupa o mica rezistenta, bine regizata, Ramona ceda, facandu-l fericit pe domnul Misu. Comisarul sesiza raceala subita a partenerei care altadata nu mai stia ce sa faca ca sa-i intre in voie. O ameninta: ""Asculta, tu, tarfulita, daca faci nazuri, va treziti in arest la Sectie, tu pentru prostitutie fara condicuta si amaratua€™ de tigan, care se da drept italian, pentru proxenetism!"". Dar Ramona ii rase obraznic in fata: ""Am protectori puternici, nu mi-e frica!"". Comisarul deveni mai precaut. ""Curvele astea, cand au spate puternic, pot deveni periculoase!"", gandi el. Tanara, incurajata de mosier, nu mai dadea curs nici comenzilor lui Antonio. ""Nu ma mai duc cu orice ceferist transpirat sau cu tigani care castiga la barbut! Am destui bani de la domnul Misu!"". O asemenea insubordonare trebuia pedepsita. Vanata pe corp si pe fata ca urmare a bataii, nu mai putu participa cateva zile la spectacole. Domnul Misu Vulcaneanu o cauta disperat si-i darui un mic apartament in Cotroceni. Fara amanta, dar mai ales fara sursa de venit pe care o reprezenta trupul fetei, Antonio era la pamant. Curand afla adresa ""cuibusorului"" din Cotroceni. Ii pandi cateva zile la rand, pana cand, intr-o dimineata devreme, domnul Vulcaneanu ii pica in mana. Tocmai iesea de la mereu proaspata lui amanta. ""De ce m-ai lasat muritor de foame, domnule ciocoi?"" Domnul Misu se facu ca nu-l cunoaste. Il ameninta pe tigan cu politia. Insa Antonio, orbit de furie, ii infipse cutitul in burta. Mosierul muri peste cateva zile la spital. Artistul ""italian"" Antonio fu condamnat la 20 de ani de munca silnica, iar Ramona a promovat la un bordel de lux, pe Dorobanti.