Ei sufera de singuratate. Ei tanjesc dupa iubire. Atat de mult, incat au innebunit.Ei sunt luptatorii care inving fara arme, de pe un pat de spital. Nenorociti de parinti, copiii cu boli neuropsihice stiu inca sa daruiasca. Intre crize, spasme si ago

Ei sufera de singuratate. Ei tanjesc dupa iubire. Atat de mult, incat au innebunit.Ei sunt luptatorii care inving fara arme, de pe un pat de spital. Nenorociti de parinti, copiii cu boli neuropsihice stiu inca sa daruiasca. Intre crize, spasme si agonii, ei striga in disperare un sincer: ""Te iubesc!"". Acolo unde lacrimile domnesc, ei sunt campionii unei vieti sedate.

Pedepsiti fara vina, olimpici la viata. Aceasta este povestea picilor transformati de boala in profesorii durerii. Cuvantul acasa are ecou pe toate coridoarele inguste ale Sectiei de Neuropsihiatrie Infantila (NpI) din Ramnicu Valcea. Acolo unde lumina patrunde cu portia pe ferestruici, copiii bolnavi isi striga durerea. Privirea lor neastamparata si gesturile lor agitate tradeaza dorinta de a fi stransi in brate macar un minut. Ei nu au idealuri, ei vor sa fie sanatosi si sa nu-i mai doara capul. Ar face si zeci de injectii care ustura, numai sa poata zburda pe afara, la minge.

SIMT TRADAREA. La usile cabinetelor, micutii internati isi fac scut din halatele asistentelor. Acolo, au Mama 1, Mama 2a€¦ si paturi cu lenjerii roz. Si lacrimile sunt la ordinea zilei, atunci cand cineva nu-si tine promisiunile. Copiii cu afectiuni psihice nu sunt deloc niste robotei care trebuie mintiti cu vorbe frumoase. Ei simt tradarea. Cu toate astea, nu stiu sa minta, nu stiu sa urasca. Cei mai multi dintre cei izolati pe paturile de spital au ajuns asa din cauza parintilor. Mama disparuta la produs, tatal - alcoolic. Bataile si scandalurile i-au traumatizat. O mana de om cu un fes pe ochi si un deget in gura tropaie in salon. Violenta unora care spun ca sunt parinti de meserie i-a adus pe copii in pragul nebuniei. O lupta cu ei, o lupta pentru speranta, o rupere de tot ce inseamna albastra copilarie. Uneori, prichindeii sunt culesi de pe strada sau din centrele de plasament. In camarutele lor saracacioase si-au adus un joc, o papusa, un martisor, o fotografie. Nu-i mult, dar le ajunge. Se imprietenesc cu orice strain care priveste cu drag in ochii lor, ce adesea clipesc stramb. Pentru a-si atrage amici, micutii ies cand e soare la taifas. Afara nu au insa o priveliste mai fericita, pentru ca dau nas in nas cu bolnavii psihic maturi. Pustii care nu au creierul afectat in totalitate marturisesc ca au auzit ei povesti cu gratii si curele din ""sectia oamenilor mari si suparati"". Uneori le urmeaza exemplul si cer in gluma o tigara. Jocul lor inseamna o adevarata demonstratie de tarie. Se invelesc in cearsafuri si se cred in camasi de forta. Si trist, si anormal, jucariile sunt cam palite pentru ei. Dezlegarea din cearsaf inseamna libertatea. Iconita din sertar inseamna speranta ca intr-o zi vor trece drept niste cazuri fericite, niste copii normali.

VIS. Dezlegarea din cearsaf inseamna libertatea


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.