In contextul planurilor Aliatilor de a organiza tribunale speciale pentru criminalii de razboi din tabara Axei, la inceputul anului 1944, in Romania a avut loc procesul conducatorilor militari din Basarabia si Transnistria. Au fost alcatuite Tribunale ale Poporului, care au judecat in noul spirit ""democratic popular"". Procesul generalilor
Puterea sovietica, desi a ramas in istorie prin crimele facute de Stalin, a avut mare grija de imaginea sa pe plan international. In perioada interbelica, cu toate ca masacrase trupele ""albilor"" in razboiul civil sau isi condamnase la moarte conducatorii de partid in ""Marea Teroare"", a sustinut permanent principiile democratice. Ultima pledoarie pentru democratie a facut-o cu cateva zile inainte ca Germania sa atace Polonia si sa declanseze al doilea razboi mondial (1 septembrie 1939). Diplomatii rusi, aflati la o conferinta la Londra alaturi de omologii englezi si francezi, au propus noi teorii privind definirea ""razboiului de agresiune"". DEFINIREA CRIMELOR DE RAZBOI. Inainte de a se termina razboiul in Europa, sovieticii au initiat, prin intermediul partidelor comuniste, procese pentru ""criminalii de razboi"" din tarile foste aliate ale Germaniei ocupate de Armata Rosie. Conform actelor de acuzare intocmite, vinovati de crime erau si liderii politico-militari care au initiat un razboi de agresiune, nu numai cei care au incalcat legile de razboi. Astfel ca sovieticii au imbracat in forme juridice abil construite avertismente pentru potentialii lideri ai opozitiei care ar fi exagerat in protestele fata de prezenta Armatei Rosii in tarile ocupate. Atat in Bulgaria si Ungaria, cat si in Romania, majoritatea politicienilor sustinusera razboiul, fie din motive de expansiune teritoriala, fie din motive de redobandire a unor teritorii cedate. O LEGE SPECIALA. La Bucuresti, trimiterea in judecata a ""criminalilor de razboi"" a fost initiata inainte ca Partidul Comunist sa preia conducerea guvernului. Bine coordonati de la Moscova, comunistii obtinusera inca din 1944 ministerele-cheie necesare condamnarii responsabililor razboiului din Est: Armata, Interne si Justitie. Prin propaganda pentru pedepsirea ""criminalilor de razboi"", PCR urmarea si obtinerea unui capital de imagine. Razboiul din Est fusese un dezastru, numeroase fiind familiile indoliate din cauza lui. In propaganda de partid, fostul ""razboi sfant"" era prezentat ca razboi de agresiune impotriva ""pasnicilor"" muncitori si tarani sovietici. Ca si propaganda pentru reforma agrara, agitarea responsabilitatii pentru pierderea razboiului in Est era bine orchestrata de comunisti. Si celelalte partide politice acuzau razboiul in Est (respectiv la est de Nistru), insa cu jumatate de gura, deoarece liderii lor puteau fi oricand acuzati ca l-au sprijinit ori ca nu i s-au opus lui Antonescu. De asemenea, ca si in cazul Legii agrare, comunistii s-au miscat cu rapiditate, propunand la inceputul lunii ianuarie 1945 un proiect de lege pentru pedepsirea criminalilor de razboi. Acesta a fost prezentat de ministrul Justitiei, Lucretiu Patrascanu. Pentru ""crima de razboi de agresiune impotriva URSS"" si incalcarea legilor de razboi, initiatorii proiectului cereau sanctiuni aspre. Era prevazuta si pedeapsa cu moartea, inexistenta in Codul Penal in vigoare la acea data (dupa 23 august 1944 fusese repus in functiune vechiul Cod Penal, anterior dictaturii carliste). Pedeapsa capitala pentru criminalii de razboi fusese propusa inca din decembrie 1942, nu de catre sovietici. TRIBUNALUL POPORULUI. Noutatea adusa de proiectul de lege al lui Patrascanu era componenta ""democratica"" a tribunalului crimelor de razboi. Astfel ca ancheta penala urma sa fie condusa de ""acuzatori publici"" si nu de procurori. Proiectul de lege a fost discutat in guvernul condus de generalul Nicolae Radescu, legea fiind ""sifonata"" de ministrii necomunisti. Atunci s-a decis ca Tribunalul Criminalilor de Razboi sa nu se numeasca ""Tribunalul Poporului"", ci ""Tribunalul special"", iar ""acuzatorii publici"" din randul ""oamenilor muncii"" n-au fost aprobati. Comunistii nu s-au descurajat de acest ""incident"". Imediat dupa rasturnarea lui Radescu si venirea la conducerea guvernului a lui Petru Groza, Lucretiu Patrascanu a prezentat o noua propunere legislativa. Aceasta a fost adoptata de Consiliul de Ministri la 21 aprilie 1945, prin Legea nr. 312/1945. In baza acesteia au fost judecati demnitarii regimului Antonescu in perioada functionarii Tribunalului Poporului (aprilie 1945-iunie 1946). Conform proiectului din ianuarie, rolul procurorilor era preluat de ""acuzatorii publici"", numiti direct de ministrul Justitiei. Judecatorii Tribunalului erau numiti, de asemenea, pe criterii politice, cate cinci din partea fiecarei formatiuni reprezentate in ""guvernul de larga concentrare democratica"". Comunistii au castigat majoritate de locuri, deoarece in guvern erau prezente si organizatii-satelit ale acestora, ""partidele istorice"" neavand reprezentare. Astfel ca, prin prevederile legii, comunistii detineau controlul Tribunalului Poporului. Seful ""acuzatorilor publici"" a fost numit avocatul Avram Bunaciu (viitor ministru al Justitiei dupa arestarea lui Patrascanu). Majoritatea erau avocati sau functionari, insa au fost inclusi si doi muncitori: Alexandru Draghici si Dumitru Saracu. Acestia din urma au avut un rol foarte important in propaganda privind activitatea Tribunalului. Presa de partid elogia in repetate randuri rolul lor de muncitori care participa la treburile tarii prin ""demascarea fascistilor"". GENERALII SI ""POPORUL"". Imediat dupa reorganizarea din aprilie 1945, Tribunalul criminalilor de razboi si-a inceput activitatea. ""Acuzatorii publici"" lucrasera la strangerea materialelor inca din ianuarie 1945. Primul lot de ""criminali de razboi"" a fost adus in instanta la 14 mai. In capul listei se afla generalul Nicolae Macici, urmat de ofiteri care detinusera functii in Transnistia si Basarabia. Macici era acuzat ca pregatise si executase represiunea populatiei din Odessa, dupa aruncarea in aer a Comandamentului roman din localitate la 22 octombrie 1941. Acuzarea a adus numeroase marturii scrise ale populatiei care a asistat la represiune, sustinand ca, prin masacrarea cu cruzime a populatiei civile, Macici incalcase toate legile razboiului. In apararea sa, generalul Macici a sustinut ca nu facuse altceva decat sa execute ordinele venite de la Antonescu. S-a aparat sustinand ca, daca ar fi refuzat, conform legilor militare era pasibil de legea martiala. Tribunalul Poporului a emis repede sentinta in ""lotul Macici"". La 22 mai, impreuna cu alti 28 de ofiteri, Nicolae Macici a primit pedeapsa capitala. Ei au facut recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie, insa acesta a fost respins la 28 mai. Sentinta nu s-a executat, deoarece la 1 iunie regele Mihai I, la propunere guvernului, le-a comutat pedeapsa cu moartea in munca silnica pe viata. Generalul Macici a murit in inchisoarea Aiud in 1950. ORGANIZARE SI PROPAGANDA. Imediat dupa 23 august 1944, micul Partid Comunist a excelat prin impresionanta sa organizare. Chiar daca in timpul razboiului numara cateva sute de membrii, dupa cateva luni de ""libertate democratica"", cu suportul Armatei Rosii, parea o structura bine cladita. Hotararile de parid erau puternic sustinute de ministrii din guvern, chiar cand comunistii nu aveau controlul Executivului. Presa de partid informa ""la zi"" privind linia partidului si activitatea ministrilor. La nevoie, ""mase muncitoresti"" erau scoase pe strazile oraselor pentru a protesta fata de guvern, ori pentru schimbari ""adevarat democratice"". Astfel a fost posibila preluarea controlului sindicatelor, rasturnarea guvernului Radescu si legiferarea reformei agrare. Procesele de la Tribunalele Poporului nu s-au sustras acestor practici. In Scinteia si Romania Libera, zilnic apareau informari despre mersul anchetelor sau proceselor. ""Profesionistii condeielor"", prin formulari patetice, ii prezentau pe ""criminalii de razboi"" in culori sumbre, cu imperativul ""Moarte criminalilor de razboi, moarte ucigasilor!"".