""Cat lucrez, ma simt un om inca tanar"" Aripile si zborul au fost laitmotivele lumii pe care a creat-o. Pensula si panza au fost intrumentele care l-au ajutat sa reinventeze realitatea. Iar lumina si culorile asternute pe sevalet i-au strigat poezia artei. Pictorul Constantin Blendea a implinit ieri 77 de ani. ""Am foarte multa speranta si nadejde ca voi trece bine in noul an de viata, cu sanatate si cu rezultate la atelier, pentru ca eu, la aceasta varsta, lucrez aproape zilnic. Am sarbatorit ziua mea de nastere, mai restrans, in familie, cu prietenii. Cea mai recenta satisfactie, pe plan profesional, a fost anul trecut, cand am avut o expozitie la «Academia della Romania», la Roma, care a avut mare succes si s-a bucurat de aprecierile criticului de arta Dan Haulica. Aceasta expozitie s-a plimbat tot anul in diverse orase ale lumii. Periplul meu artistic a inceput de la varsta de opt ani, intr-o casa de artisti, la unchiul meu, sculptorul Vasile Blendea. E un artist recunoscut, care are muzeu la Targoviste. Acolo mi s-a deschis gustul pentru frumos. Il asistam pe unchiul meu cand facea monumente sau sculpturi. Ma urcam pe schelele bisericilor, dansul facea si pictura bisericeasca... In aceste conditii, nu m-am putut indrepta spre altceva, cu toate ca mie imi placea si sa construiesc si as fi putut sa fac Arhitectura in loc de Arte Plastice. Dar nu-mi pare rau de drumul ales. Stilul picturilor mele este intre abstract si reprezentativ, pastrez inca imaginea concreta pe care ne-o da realitatea. Panzele mele sunt foarte abstractizate, dar de mare respiratie. Temele mele sunt cerul, zborul, aripile... In timp, am fost inspirat de frumusetea artei medievale romanesti, eu lucrand si in domeniul monumentelor istorice. Am coordonat lucrarile pe santierul Directiei Monumentelor Istorice si de Arta pentru restaurarea picturilor murale ale bisericii Manastirii Humor, am restaurat picturile murale din paraclisul bolnitei de la Manastirea Cozia. Imi place foarte mult arhitectura italiana, arta clasica italiana, Renasterea... am avut niste sinteze facute dupa studiile mele din Italia. Din rigoarea si din caliatea artei italiene am avut ce invata. Am satisfactia ca si acum pot sa lucrez. Este fundamental pentru mine. Atat timp cat lucrez ma simt un om inca tanar. Am si bucuria unei familii reusite, legate. Ma bucur de nepoata mea, de fiica mea, care e tot pictorita. Si sotia mea tot pictorita este. Suntem o familie de pictori de fapt. N-as putea spune ca este un regret, dar cred ca as fi putut face mai mult, si pentru meseria mea, si pentru zona in care am lucrat eu. Peste 30 de ani am fost conferentiar si profesor la sectiile de Arta monumentala si pictura ale Institutului de arte plastice «Nicolae Grigorescu» si, in mai multe randuri, decan al institutului. Important este ca am incercat mereu sa fac bine, si pe cei cu care am intrat in contact am vrut sa-i ajut. Cea mai mare dorinta este sa-mi ajute Dumnezeu sa fiu sanatos, sa pot lucra, sa ma bucur de cei din jurul meu si de viata, de frumusetile ei. Avand sanatate si luciditate, sunt sigur ca as putea sa realizez tot ce imi doresc."" MANDRIE
""Cea mai recenta satisfactie, pe plan profesional, a fost anul trecut, cand am avut o expozitie la «Academia della Romania», la Roma, care a avut mare succes (...). Aceasta expozitie s-a plimbat tot anul in diverse orase ale lumii"" MOSTENIRE
""Periplul meu artistic a inceput de la varsta de opt ani, intr-o casa de artisti, la unchiul meu, sculptorul Vasile Blendea. E un artist recunoscut, care are muzeu la Targoviste. Acolo mi s-a deschis gustul pentru frumos"" - Constantin Blendea, pictor