Si-a premeditat sinuciderea pe care unii au catalogat-o nebunie. O nebunie, ""dar una lucida"", spun altii. Un gest de revolta impotriva comunismului degradant si nociv. Si-a dat foc pe partia Bradu din Poiana Brasov in vazul a sute de turisti, fluturand printre flacari o pancarta: ""Stop Murder, Auschwitz=Brasov"".

Liviu Corneliu Babes, nascut la 10 septembrie 1942. Electrician la Trustul de Prefabricate, si pictor. Amator, dar talentat. Cunoscutii isi amintesc de umorul fin si de intransigenta brasoveanului la ignoranta, superficialitate, delasare si neseriozitate. Disperarea, incapacitatea de a rade de unul singur in mucegaiul comu-
nist l-au adus la limita suportabilitatii.
A rabufnit la 2 martie 1989. O zi ce avea sa debuteze cat se poate de obisnuit pentru Babes, la putin timp dupa ce pictase ""Grota cu masti"". Ultimul sau tablou, pe al carui spate notase discret patru litere: ""ende"". Adica, in germana, ""sfarsit"". Nici macar sotia nu remarcase.
SCRIITOR DE MARTIR. Mircea Brenciu este scriitor, ziarist liber profesionist si apropiat al urmasilor lui Babes. ""Dupa a€™90, adevarul trebuia repus in drepturi, faptele trebuiau reevaluate, dar si oamenii. Cu ocazia unei comemorari m-am angajat sa scriu o carte despre Liviu Babes"", o carte care, din motive pecuniare, a fost lansata abia acum un an, dar care i-a adus lui Brenciu un premiu din partea Uniunii Scriitorilor, filiala Brasov. ""Babes devenise un pericol pentru regimul care traversa o perioada de spaima existentiala. In Europa incepeau sa se miste lucrurile, in timp ce Romania ramanea intr-o inertie ciudata. Protestul revolutionarilor brasoveni din 15 noiembrie 1987 a fost inabusit, iar participantii au fost pedepsiti, exilati prin diverse zone ale tarii. Singura forma de rezistenta anticomunista era sa asculti Europa Libera"", isi aminteste Brenciu.

2.03.a€™89. Liviu Babes avea 47 de ani cand s-a sinucis