Februarie 1987 a fost o luna extrem de geroasa. Temperaturile coborasera sub - 15 grade Celsius.

""Era un frig ingrozitor si
multe calorifere din camin crapasera. In seara respectiva
a picat si electricitatea la caminele din Codrescu. Era bezna.
Sobolanii de pe holuri si de la baie erau singurii care se simteau
in largul lor. Lumina era numai la cantina"", isi aminteste
Nicoleta Turliuc, pe atunci studenta in ultimul an la Facultatea de Filosofie a Universitatii ""Al.I. Cuza"" din Iasi, acum conferentiar
dr. la Facultatea de Psihologie a aceleiasi universitati.

""Satui sa traiasca in camine murdare, fara lumina, apa calda si caldura,
studentii ieseni au avut curajul acum 19 ani sa iasa in strada. A fost o revolta spontana, care a luat autoritatile comuniste prin surprindere.
La 16 februarie 1987, studentii de la Iasi par sa fi dat startul manifestatiilor anticeausiste. Dupa ei au urmat in toamna muncitorii
de la Brasov. Cei care au avut curajul sa se ridice impotriva regimului
au dat socoteala Securitatii. Dupa ceva timp de la greva, la Judeteana de
Partid a venit o directiva de la Bucuresti care anula pedepsele. ""Se zvonea
ca Nicu Ceausescu ar fi fost cel care le-a sugerat celor de la Iasi sa renunte
la sanctiuni"", rememoreaza conferentiar Nicoleta Turliuc.