Citeste si arde!

La mai bine de saisprezece ani de la revolutie riscam sa redevenim o natiune care vorbeste pe soptite. Bineinteles ca nimic nu se repeta aidoma, spre deosebire de trecut acum avem si o sumedenie de subiecte pe care suntem liberi sa le discutam cu voce tare: transferurile din fotbal, maritisurile din lumea mondena, expansiunea gripei aviare, cantitatea de ploaie pe metru patrat, noul aeroport care se face langa Bucuresti. Mai mult decat atat, ca simbol al vremurilor noi, putem comenta cat vrem si subiecte politice: cate batiste are un ministru? Ce e in computerul unui jurnalist? Cu cine a luat masa un om de afaceri? Cate termopane am eu acasa? Care e cel mai bun anotimp ca sa te iubesti cu licuricii? Putem dezvolta mari intrebari stiintifice: se poate vorbi pe la colturi in cercurile de interese? Sau mari teme spirituale: ""sursele judiciare"" sunt rezultatul unor revelatii mistice sau al unor banale intalniri de gradul trei?
Mai raman celelalte subiecte, cele frivole... Despre ele vorbim din ce in ce mai putin si din ce in ce mai in soapta. De ce se prabuseste dezvoltarea economica? De ce nu sunt atinse tintele de inflatie? De ce nu se mai construiesc decat povesti? De ce anchetele care il privesc pe presedinte si pe apropiatii lui se termina inainte de a incepe? De ce facem alt aeroport la Bucuresti cand cel vechi nu e folosit nici macar pe jumatate? De ce observam dupa zece luni ca marile pachete de legi reformatoare sunt pline de greseli? Si de ce continuam, totusi, sa promovam pachete de legi la gramada?
Exista doua motive pentru care astfel de subiecte au devenit inutile si riscante. In primul rand, daca le pomenim, nu ne asculta nimeni. Nu gasim spatiu sa le dezvoltam. Vorbesti despre asa ceva si esti intrerupt dupa zece secunde: bine, dar batistele? Cercurile de interese? Computerul ziaristilor? Termopanele? Prioritatile zilei lasa in penumbra prioritatile oamenilor, ale tarii, ale anului.
In al doilea rand, paradoxal, daca vorbim ce nu trebuie riscam sa fim ascultati de prea multa lume. Oare cati sunt, de fapt, cei patru sute de romani care au avut telefoanele interceptate anul trecut? E bine sa-ti alegi atent subiectele. Frateste. Adica pe placul Fratelui cel Mare.
Cum poti vorbi despre mediu de afaceri, societate civila, viata publica, in general, atunci cand toti incep sa se fereasca, sa sopteasca, sa arate cu degetul spre tavane, telefoane, pardoseli? Toata nesiguranta aceasta pleaca de la constatarea ca orice a devenit posibil. Cererile de arestare facute seara, la ora jurnalelor de stiri, perchezitiile facute noaptea, scurgerile de informatii compromitatoare, neurmate de nici o proba, impartirea lumii in curati si murdari din oficiu... O noua lupta de clasa, care se ascuta zi de zi.
Pentru multi dintre romanii de rand toate astea se petrec inca departe, totul pare strain de viata lor de zi cu zi, de care nu se mai ocupa, totusi, nimeni. Dar intr-o buna zi un primar sau un sef de post dintr-o localitate mica va lua exemplu de la centru si va face acelasi lucru. Iar victimele vor fi oameni care au suparat candva pe unul sau pe altul, oameni care au ceva ravnit de unul sau de altul. Simpli cetateni care se credeau la adapost. Abuzul si arbitrariul sunt microbi care se dezvolta exploziv exact pe intuneric, chiar pe soptite.

---

Despre autor: