O calatorie la Chisinau e ca o intoarcere in timp la Romania primilor ani de dupa revolutie. Cu ceva mai multa cultura de tip sovietic, mancare mult mai buna si damf de votca.
Oamenii sunt disperati dupa vesti din Romania, iar jurnalistii de la Chisinau ar ucide pentru un ziar bucurestean, singurul model si sursa de inspiratie mai acatarii. Politistii, postati din 50 in 50 de metri in centru nu inspira nici un fel de siguranta, ci amintesc mai degraba de un ""Big Brother"" care sta si pandeste orice miscare gresita. Moldovenii trec grabiti pe langa ei fara a-i privi, evitand practic orice contact cu ""autoritatile"". Sunt mult prea consumati de efortul de a supravietui dintr-un salariu mediu de mai putin de 100 de dolari pe luna. In schimb, cand intalnesc un ""frate roman"", expresia disperarii intiparita pe fata le dispare, redevin veseli si primitori. Cel mai adesea, la un pahar de vorba, moldovenii revin obsesiv la problema lor: ""Nu ne uitati! Nu ne lasati aici! Sunteti singura noastra speranta. Daca intrati in Uniunea Europeana, luati-ne si pe noi cu voi. Trageti-ne de o mana, de un picior, de o ureche, dupa voi"". ""AMBITII EUROPENE"". Ajutorul Romaniei a ramas singura lor speranta. Insa, aparent, autoritatile nici nu vor sa auda de noi. Sau, cel putin, de jurnalistii romani care l-au insotit pe ministrul de Externe, Mihai Razvan Ungureanu, in vizita de doua zile intreprinsa la sfarsitul saptamanii trecute la Chisinau. Presedintele Vladimir Voronin a impiedicat presa romana sa intre in cladirea Presedintiei, iar despre o declaratie de presa nici nu s-a mai pus problema. Dupa o asteptare inghetata, indelungata in fata Presedintiei, in speranta ca liderul moldovean se va razgandi, presa de la Bucuresi a fost indemnata sa elibereze pana si trotuarul.