In decembrie 1989, nu am iesit in strada din cauza coruptiei. Atunci eram insetati de libertate si lihniti de foame. Ce vreau sa spun? Ca Romania mai are si alte probleme grave sau importante, ca mai exista si alte restante neonorate decat coruptia. De exemplu, situatia drepturilor si libertatilor fundamentale. Masura respectarii si exercitarii lor este chiar masura democratiei.
Nu intentionez sa minimalizez sau sa neg o realitate. Exista coruptie, exista corupti si impotriva lor trebuie actionat cu fermitate. Insa lupta impotriva coruptilor nu poate justifica abuzul, incompetenta si nici incalcarea drepturilor omului.
De luni in sir nimeni nu mai discuta despre drepturile omului sau despre garantiile procesuale. Nimeni nu se mai intreaba cat de liberi suntem si ce inseamna libertatea. Iacobinii care au confiscat dreptul la opinie vor sange. Pentru ei, drepturile omului inseamna chichite avocatesti, smecherii sau presiuni politice. Intrebati daca justitia a luat-o pe drumul cel bun, ei zic ca da. Argumentul? Faptul ca sunt cercetate persoane ca Adrian Nastase, Miron Mitrea, George Copos sau Dinu Patriciu. Pentru premiantii perioadei postcomuniste, conteaza deci persoana celui anchetat, si nu faptul daca aceasta este sau nu vinovata. Nu conteaza nici cum i se stabileste vinovatia.
Dar este justitia mai buna pentru ca vrea sa aresteze un om la miezul noptii? Este justitia independenta cand isi motiveaza cererea de arestare cu pericolul pe care l-ar reprezenta interviurile date presei de dl Patriciu? Sunt procurorii independenti pentru ca dispun inceperea urmaririi penale pentru luare de mita, fara sa aiba mituitorul si mituitul? Trebuie sustinuti procurorii care mai intai acuza si dupa aceea strang probe? Este competenta si onesta justitia care da curs delatiunii fara
sa-i ofere celui turnat posibilitatea sa se apere? Sau care vrea sa coroboreze delatiunea cu rezultatele perchezitiei ca sa obtina o minima dovada?
La asemenea intrebari iacobinii postcomunisti nu raspund. Nici premergatorii lor nu stateau pe ganduri cand taiau mii de capete sau exterminau elitele la canal. Astazi, ei se motiveaza spunand ca ""publicul"" nu intelege discutiile ""juridice"". Cum ""publicul"" vrea sa vada executii, de ce sa pierdem timpul cu filosofia Dreptului? Atunci, de ce sa mai pierdem timpul cu anchete si procese, cum se plangea dna Pippidi? Propun sa facem un sondaj, precum Zece pentru Romania, care sa-i stabileasca pe primii zece corupti ai tarii. Sau un talk-show la o televiziune de stiri in care invitatii sa intocmeasca lista cu ""rechini"".
DNA si-a prezentat bilantul in direct, la tv. Priveam si-mi spuneam ca nu e firesc sa nu pretinzi institutiei, sefului ei, lucruri elementare cum ar fi competenta si legalitate. Surprinzator, presedintele tarii si ministrul Justitiei nu au cerut procurorilor DNA sa respecte legea si drepturile fundamentale ale omului. Nici dl Morar nu a facut-o, el avand deja probleme din acest punct de vedere.
In schimb, procurorii DNA au obtinut sprijin la cel mai inalt nivel politic. Au fost remarcati pentru curaj, li s-au tinut pumnii si li s-a garantat protectia. Au dobandit, in direct, la tv, o putere discretionara. Acesti procurori nu dau socoteala in fata Parlamentului. Nimeni nu are voie sa-i intrebe de sanatate. Pot face ce vor, cand vor si cu cine vor. CSM-ul nu are nici o putere asupra dlui Morar, intrucat a fost numit de presedinte la propunerea dnei Macovei. Avizul negativ al CSM s-a dovedit un act fara valoare. Dar Romania nu se confrunta numai cu efectele coruptiei, ci si cu acelea ale abuzurilor, incompetentei si ilegalitatilor comise in exercitiul functiunii de procurori si judecatori. Lucrurile acestea cine si cum le rezolva, pe cine intereseaza?
In timp ce procurorii aresteaza jurnalistii care nu-si divulga sursele, iar ""justitia"" se grabeste sa-l aresteze la miezul noptii pe dl Dinu Patriciu, ca sa apere tara de un mare pericol, la CSM se taraganeaza rezolvarea unor probleme care o privesc pe dna Macovei: modul in care justitia i-a improprietarit pe parintii dnei ministru cu o casa nationalizata si cazul Bivolaru.

PS. Cum multi ziaristi, analisti si reprezentanti ai societatii civile s-au transformat in procurori, pe oameni cine ii mai apara?