In 1991, un tanar englez, proaspat licentiat in filozofie, a dat bulevardele Londrei pe caldaramul Bucurestiului. Nu stia prea multe despre Romania - ""cateva detalii care tin de cultura generala"" - dar oportunitatile de afaceri de aici l-au prins in mreje si plaiurile mioritice i-au devenit casa.

Filozoful din povestea noastra este Philip Cox, directorul comercial al Cramelor Recas. Cand a venit aici, tara i s-a parut foarte frumoasa, dar putin trista. L-a surprins in mod placut ospitalitatea localnicilor, flexibilitatea si dorinta acestora de a progresa. ""Era o diferenta fata de tara mea de bastina, unde totul este destul de static si oamenii sunt mai conservatori"", ne-a spus Cox. De atunci lucrurile au evoluat in bine, tara s-a dezvoltat, dar, din pacate, pe masura ce au devenit constienti de competitivitatea din jur, romanii si-au mai pierdut putin din caldura pe care a sesizat-o la inceput, considera el.
FAMILIARIZAREA. La inceput
i-a fost foarte greu sa se adapteze: oameni necunoscuti, diferente culturale si de mentalitate, o limba straina. Dar a avut noroc de prieteni buni care i-au fost alaturi sfatuindu-l inclusiv in deciziile pe care a trebuit sa le ia in afaceri. A inceput sa descifreze tainele limbii romane pe care a ajuns sa o cunoasca ""intr-o oarecare masura"". ""Nu pot spune ca o stiu perfect, dar ma descurc bine"", recunoaste el. A prins si gustul bucatelor traditionale - ""exceptionale, dar destul de greu de gasit in comert si restaurante din pacate"". Salata de vinete, ciorbele mioritice si mamaliguta preparata in diverse moduri ii rasfata cel mai tare papilele gustative. Udate cu vin, normal. Insa cand vine vorba de bucataria preferata, Cox recunoaste ca opteaza pentru cea cu specific italienesc.
ACASA. Ramane definitiv in Romania? Inca nu stie, dar cu siguranta nu va pleca in urmatorii 10 ani. Si-a luat o casa in Bucuresti si o alta in Timisoara, orasul de pe Bega fiind preferatul sau. ""Desi este un oras mai mic comparativ cu Londra, unde am locuit sapte ani inainte de a veni in Romania, spatiul este mult mai aerisit, peisajul e minunat, iar istoria zonei este foarte interesanta. Este un oras dinamic, cu o puternica dezvoltare a industriei de servicii si a sectorului de retail. Nu ma deranjeaza sa locuiesc intr-un oras mai mic, atata vreme cat am un loc de munca care se ridica la standardele unei metropole"", ne-a explicat Philip Cox de ce locuinta din Timisoara este mai ""acasa"". Pentru ca e nevoit sa calatoreasca foarte mult in interes de afaceri, putinul timp liber pe care il are si-l petrece acasa, cu sotia. A vazut Marea Neagra si Carpatii, insa prefera vacantele in locuri linistite precum insulele din Grecia sau Italia si zonele tropicale ca Republica Dominicana sau Malaesia. Astfel are ocazia sa se dea cu barci cu motor, un hobby pe care nu il poate practica in Timisoara.
OBICEIURI. Cox a renuntat la burlacie pentru o romanca. Ii admira pe oamenii de pe aici si ii plac petrecerile lor. Dar unele obiceiuri de nunta mioritice l-au lasat cu gura cascata. ""Se face un fel de licitatie si se striga cadoul - mi se pare putin vulgar. Nuntile ar trebui sa aiba loc pentru a sarbatori doua persoane care aleg
sa-si petreaca viata impreuna, nu pentru a strange bani"", considera Cox. De altfel, el s-a ciocnit si in alte situatii de dorinta romanilor de a castiga cat mai mult. Cel mai grav a fost cand i s-a cerut spaga in spital. ""Un anestezist mi-a dat de inteles odata ca pacientii care nu sunt bine anesteziati pot simti ceva in timpul operatiei, insa nu pot comunica acest lucru medicului - cu alte cuvinte trebuie motivat cumva. Mi s-a parut josnic"", povesteste Cox. O alta retea foarte bine dezvoltata in ceea ce priveste mita este, dupa parerea sa, vama. ""Am observat ca vamesii nu sunt dati afara niciodata, ci doar transferati in alte locuri. Au un sistem piramidal foarte bine pus la punct de transfer al mitei catre conducere"".