Ascultarea telefoanelor este o practica raspandita in statele membre ale Uniunii Europene, dar si in SUA si in Rusia. Autoritatile au gasit noi argumente in favoarea acestei practici o data cu declansarea ofensivei impotriva terorismului, in vreme ce, atat la Bruxelles, cat si la Washington se pun la cale directive care sa faciliteze accesul anchetatorilor la caile de comunicatie
folosite de suspecti.

In linii mari, dreptul de a monitoriza telefoanele cetatenilor este acordat printr-un mandat judecatoresc. Exista insa si cazuri in care acordul unui magistrat nu este necesar, fiind de ajuns aprobarea obtinuta ""in interior"", pe linia Ministerului de Interne.
30 DE MILIOANE DE ASCULTATI. In Italia, ascultarea telefoanelor se practica la o scara atat de larga, incat oamenii s-ar mira, probabil, daca nu le-ar fi interceptate convorbirile. Un raport al think-tank-ului Eurispes, citat de BBC, arata ca 30 de milioane de italieni au fost ""victime"" ale acestei practici in ultimii zece ani. Media anuala este intr-o crestere galopanta. Numai in ultimii cinci ani, numarul telefoanelor ascultate s-a dublat. Iar pretul unei asemenea vigilente este pe masura - un miliard de euro in cinci ani. Costul se justifica, sunt de parere autoritatile, care invoca dubla provocare cu care se confrunta Italia: razboiul global impotriva terorismului si razboiul intern contra Mafiei.
PARADOXUL BRITANIC. In Marea Britanie, anul 2003 a totalizat aproape 1.900 de interceptari, fiind vorba atat de telefoane, cat si de comunicari prin posta electronica. In 1958 s-au emis 95 de mandate de ascultare a convorbirilor telefonice. Zece ani mai tarziu, numarul a crescut cu 60. In 1979 erau ascultate 214 posturi telefonice, iar in 2.000 se ajunsese la 2.080.
Problema este deosebit de sensibila in Regat, daca nu aproape paradoxala. Obtinerea aprobarii este mai putin dificila decat in alte state, dar dovezile care rezulta isi fac loc cu mare greutate in tribunale. Pentru a pune sub urmarire telefonul unui suspect, Politia trebuie sa obtina aprobarea ministrului de Interne, nefiind nevoie de interventia unui magistrat. Problema este ca inregistrarile convorbirilor nu sunt probe admise in tribunal. Au trecere doar inregistrarile obtinute prin folosirea microfoanelor conventionale sau discutiile surprinse intr-o retea interna, atunci cand unul dintre interlocutori este agent sub acoperire. Numai ca orice discutie a unui suspect pe telefon fix sau mobil nu este admisa in proces si poate servi numai pentru colectarea ulterioara de informatii. Aceeasi situatie este in Irlanda, cele doua tari fiind singurele din Europa Occidentala unde functioneaza practica.
Ascultarea telefoanelor va reveni foarte curand un subiect fierbinte la Londra. Pentru a spori puterea MI5 (securitatea interna), Guvernul ia in calcul ascultarea telefoanelor parlamentarilor, dupa o interdictie ce dateaza de 40 de ani.
SUEDEZII CU MANUSI. In Suedia, tara a carei practica judiciara i-a facut cadou statutul de refugiat politic liderului MISA Gregorian Bivolaru, procedura este destul de clara. Atunci cand ancheta vizeaza o infractiune extrem de grava, cum ar fi crima, terorism, trafic de persoane sau de substante interzise, politistii pot apela la un magistrat pentru a li se da voie sa intercepteze convorbirile telefonice ale unui suspect. Potrivit purtatorului de cuvant al Ministerului Justitiei de la Stockholm, Guvernul suedez urmareste ca, in viitor, politistii sa aiba dreptul de a asculta telefoanele preventiv, pentru a evita comiterea unei infractiuni. De exemplu, daca exista dovezi ca una sau mai multe persoane ar pregati un atac terorist, oamenii legii pot monitoriza convorbirile suspectilor folosind, in paralel, si alte mijloace de supraveghere. Chiar si asa, va fi nevoie in continuare de o aprobare judecatoreasca.

""BERLU"", NEMULTUMIT