Avem deja o cifra a cresterii economice din 2005. A avansat-o, recent, premierul: 4,7%. Nu e cifra oficiala. Ea va veni ceva mai tarziu, de la Institutul National de Statistica. Dar, probabil, e o cifra foarte apropiata de cea oficiala.
Ce constatam? In primul rand, o incetinire de ritm fata de 2004: de la 8,3% la 4,7%. Asta ar fi jumatatea goala a paharului. Vinovata fiind natura. La noi, cand vremea e favorabila si recoltele sunt bune (cum s-a intamplat in 2004), creste PIB-ul cu trei procente. Cand se strica vremea si mai vin si viituri mari (ca in 2005), se subtiaza PIB-ul tot cu trei procente. Cat priveste jumatatea plina, merita sa notam ca Romania a inregistrat, din 2000 pana in 2005, sase ani de crestere neintrerupta.
Astfel de rezultate, evident bune, nu ne mai fac sa aruncam cu caciula in sus de bucurie. Ne-am obisnuit deja, din 2000 incoace, cu schimbari in bine. Dincolo de cresterea PIB-ului si scaderea inflatiei, pe care acum o masuram numai cu o cifra, este meritoriu si faptul ca au fost puse bazele unor institutii noi, specifice economiei de piata, care ne inlesnesc racordarea la cerintele Uniunii Europene. Din nefericire insa, suntem atat de mult legati de vechile reflexe, dobandite in anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial, incat merge prea incet constructia edificiilor noilor institutii pe temeliile deja turnate. Edificiul care ne da dureri de cap se dovedeste a fi cel al liberei concurente.
De ce avem noi nevoie de libera concurenta? Fiindca fara un climat de competitivitate nu vom avea performanta. Mai departe, fara performanta in economie nu vom avea destui bani sa cum-param bunastare.
Ne-am speriat ca a crescut prea mult consumul. Pe buna dreptate. Fiindca, fara performanta economica, stagneaza oferta interna. Fara o schimbare radicala de ordin calitativ, vom continua sa avem PIB fara sa avem bunastare.
Intr-o perspectiva apropiata, romanii vor avea nevoie de si mai multi bani pentru consum. Magazinele vor avea nevoie de incasari mult mai mari. Piata va fi nevoita sa-si extinda aria, iar numarul consumatorilor sa creasca. Turismul, transporturile si alte servicii nu mai pot continua sa fie inaccesibile unei mari parti a populatiei. Dar toate aceste cerinte nu pot fi implinite daca productia nu-si va dobandi sensul ei real, acela de furnizor de bunuri si servicii pentru consum, de locuri de munca si de bani.
Ani la rand, spirala poticnirii reformelor a antrenat, in vartejul ei prelungit, un lung sir de crize. Toate au lovit productia, creditul intern si consumul. Banii pentru bunastare s-au inmultit incet. Astazi, societatea romaneasca ajunge greu la bunastare, pentru ca in economie banii disponibili pentru investitii si pentru remunerarea muncii sunt inca putini.
Mai multi bani vor veni numai si numai din mai multa eficienta, mai multa productivitate si mai mult PIB. Indicatori imposibil de atins fara mai multe investitii si fara munca performanta. Daca insa nu-i atingem, oamenii nu
vor avea bani sa cumpere bunastare.