Presedintele jucator a aparut din nou in teren. Aproape ca uitasem pasiunea sa pentru meciuri, de cand e preocupat sa joace rolul de nas si sef de santier.
La bilantul politistilor, presedintele a avut o revelatie: ""Mafia a ajuns pe masa Guvernului!"". Si a cerut sa se verifice actele normative emise in ultimii 10 ani. Deci, din 1996 si pana acum. De ce nu din a€™90 si pana in prezent, iata o intrebare? Sau de ce nu din ultimii 9 ani, insemnand guvernarea CDR, cea a PSD si anul trecut, cu Tariceanu premier?
Las intrebarile la o parte, pentru ca, stiti doar, presedintele stie si ce face si ce zice. Intentia este laudabila, de departe, numai ca, o data ce a facut aceste declaratii, atat de apasat, e clar ca presedintele nu s-a gandit si la consecinte. In momentul in care iti asumi sa spui public faptul ca ai serioase indoieli asupra corectitudinii unor acte normative, inseamna ca, automat, ai si niste minime dovezi. Pe de o parte. Pe de alta parte, inseamna ca stigmatizezi nu doar guvernele ca atare, dar si institutiile care au grija, chiar daca din umbra, de decenta, ca sa nu spun inocenta, actelor normative. Ma refer la Consiliul legislativ si Consiliul Concurentei. Plus ca mai e si Parlamentul.
Practic, prin sagetile lansate, presedintele arunca cu noroi peste sute de parlamentari, peste zeci de ministri, peste tot spectrul politic, peste membrii Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, peste Banca Mondiala si FMI. Ca doar nu am fost chiar de capul nostru, in toti anii astia. Ca sa nu mai vorbim ca, om politic fiind de atata timp, nu este in regula nici cu credibilitatea domnului Basescu! Adica ce, numai acum, de cand este presedinte, a aflat ca s-au dat legi care i-au favorizat pe unii si pe altii? Sa fim seriosi!
Domnul Basescu nu este un OZN, picat, acum, din stratosfera. E un politician roman, ajuns la Palatul Cotroceni din fruntea unui partid care a fost si este la putere, care cuprinde sute de primari, consilieri locali, a avut si are ministri, chiar prim-ministri, secretari de stat, functionari de rang mai mare sau mai mic. Domnul Traian Basescu are, in principiu, dreptate, numai ca aceste vorbe, spuse de la inaltimea institutiei prezidentiale, cu fata spre trecut, si nu spre viitor, intr-un moment neprielnic, ca imagine, pentru el, seamana mai degraba cu abaterea atentiei - fel de a fi caracteristic domnului Basescu.
Mult mai credibil ar fi fost daca, pe principiul tacand si facand, pe timpul mandatului de presedinte al lui Basescu s-ar fi scos la lumina, dupa anchete corecte si argumentate, ceea ce, de ani de zile, e acoperit de valul neputintei politice. Atunci ar fi spus toata lumea: da, domnule, Basescu i-a lasat pe politisti, procurori, judecatori sa-si faca treaba si uite ce a iesit la suprafata! Prin gesturi mobilizatoare si prin scrasnete de dinti nu se face nici dreptare.
Cat despre marota presedintelui cu presa, nu mai e de zis nimic, decat ca a picat in plasa tuturor celor care ajung la Cotroceni - ajutat si de presa - , dar care, brusc, uita acest aspect minor si ar dori ca presa sa nu mai observe nici o stangacie, nici o lacomie, nici o tragedie - ci sa transmita, cu background roz, comunicatele oficiale de la Administratia Prezidentiala.
Presedintele le-a promis politistilor ca ii va apara de campaniile care defaimeaza institutiile statului. Daca eram politist, mi-ar fi fost ingrozitor de rusine. Eu, aparatorul legii, fac pe mine in fata unui parlit de ziarist? Asta-i prea de tot!
Iar grupurile de interese nelegitime, hulite de presedinte, ce sunt, de fapt? La ce s-ar putea referi domnul Basescu? Toata lumea stie cine sunt principalii patroni de presa, chiar daca unii actioneaza ""undercover"". Greii ar fi: familia Voiculescu - Trustul Intact, Adrian Sarbu - Trustul PRO, Liviu Luca si Sorin Ovidiu Vantu, dupa toate semnalmentele - trustul Realitatea si un anume domn Sorin Marin - trustul Catavencu. Mai este si trustul elvetian Ringier. O fi actionat si el nelegitim?
Daca presedintele detine informatii cum ca aceste persoane ar fi facut nelegiuri, este timpul sa spuna raspicat. Sau, cum numai el stie, sa-i provoace pe anchetatori sa vorbeasca. A fi fericit ca a aruncat stigmatul pe toata presa nu este decat un gest de inconstienta.
Nicaieri in lume, ziaristul simplu nu este vinovat daca patronul a furat, a violat, a omorat o batranica pe trecerea de pietoni sau ii sta in gat presedintelui tarii. Domnule Basescu, daca tot ati ajuns la capatul rabdarii cu presa asta ticalosita, de ce nu incercati cu metode mai eficiente? La verde de Paris v-ati gandit?