De la inceputul lui 2005, scena publica a tarii a fost zguduita de numeroase scandaluri succesive si grozave. Multe dintre ele au adus in prim plan si intrebari acute, ale caror raspunsuri sunt extrem de importante pentru Romania de azi: care sunt raporturile dintre Executiv si Justitie?; De la inceputul lui 2005, scena publica a tarii a fost zguduita de numeroase scandaluri succesive si grozave. Multe dintre ele au adus in prim plan si intrebari acute, ale caror raspunsuri sunt extrem de importante pentru Romania de azi: care sunt raporturile dintre Executiv si Justitie?; poate suplini spectacolul mediatic al celor chemati la Parchet lupta reala, lupta eficienta impotriva coruptiei?; e musai ca un om de stanga sa fie sarac?
Cum Traian Basescu si-a facut un motiv de mandrie peste margini din disponibilitatea de a-si spune opinia in legatura cu tot ce se intampla in tara asta - de la sarcina misterioasa a Andreei Marin pana la schimbarile climaterice - nu e de mirare ca ne-am intrebat cu totii: de ce tace presedintele? Fireste, intr-o democratie normala, solid consolidata, nimeni nu-si pune o asemenea intrebare. Romania nu e insa o asemenea democratie. E o democratie de republica bananiera, in care natiunea asteapta cu sufletul la gura sa auda parerea Tatucului, iar institutiile statului, un indemn incotro s-o ia: in Hais sau in Cea.
De aceea, ne-am intrebat: De ce tace presedintele?
La sedinta de bilant a MAI, de miercuri, 1 februarie 2006, Traian Basescu ne-a dat un raspuns:
A tacut dinadins. Pentru a sta si a se uita la ce se intampla in viata noastra politica! Cine il cunoaste pe Traian Basescu a avut serioase motive sa se frece la ochi pentru a verifica daca nu viseaza. Ipostaza de ins care sta deoparte timp de doua luni si se uita la ce se intampla e in conflict flagrant cu felul de a fi al presedintelui. Cel de ins nelinistit, care nu-si gaseste locul nici macar in fotoliul incapator de la Cotroceni, gata sa reactioneze nu numai la o provocare a realitatii, dar si la un amarat de talk-show la o ora tarzie din noapte pe un post ratacit pe telecomanda. Ce s-a petrecut cu Traian Basescu de a preferat ipostazei dragi inimii sale, de presedinte-jucator, pe cea incomoda, de-a dreptul chinuitoare chiar, de presedinte-spectator, ramane un mister pe care doar marele patrunzator de abisuri sufletesti pe numele sau William Shakespeare l-ar putea descifra. Din nefericire, Shakespeare nu e roman. Si, colac peste pupaza, a si murit.
Lipsiti de instrumentele marelui Will, vom ramane doar la analiza celor constatate de Traian Basescu in timp ce a stat si s-a uitat la spectacolul vietii noastre politice.
Adresandu-se politistilor, domnia sa le-a recomandat sa faca si ei un astfel de exercitiu: ""Veti vedea un acvariu in care grupurile de interese nelegitime se zbat pentru discreditarea institutiilor statului"".
Sa trecem peste faptul ca o asemenea recomandare e ca nuca in perete cand vine vorba de politisti. Asta ne-ar mai trebui acum! Sa-i vedem pe politisti lasand prinderea hotilor si hartuirea prostituatelor pentru a se deda, timp de doua luni, unei contemplatii filozofice! N-avem nici o indoiala ca, pentru un om mai mult decat activ precum Traian Basescu, a sta pe marginea scenei politice si a se uita la ce se intampla, fara a sari de pe scaun si a navali pe scena, ba mai mult fara a fluiera, a aplauda sau macar a bombani, a presupus un efort supraomenesc. In astfel de cazuri, analistul se vede obligat de a confrunta rezultatele cu proportiile efortului.
La ce concluzie a ajuns Traian Basescu asumandu-si aceasta ipostaza inedita pentru domnia sa, de Seneca de Cotroceni?
La concluzia ca Romania din ultimul timp, tara avand drept presedinte pe un cetatean cu numele sau Traian Basescu, e un acvariu in care se vad grupuri mafiote zbatandu-se sa discrediteze institutiile statului prin intermediul trusturilor de mass-media, pe care le controleaza. Ce le-a apucat pe respectivele? Ne raspunde Traian Basescu:
""Grupurile de interese nelegitime nu au nevoie de un stat cu institutii avand autoritate si credibilitate. Ei sunt cei care trebuie sa dea credibilitatea continuei denigrari a institutiilor statului. Eu nu spun si vreau sa fiu bine inteles. Statul roman nu are inca institutii perfecte, are institutii care incearca sa prinda vremea din urma si sa ajunga sa aiba o calitate care sa il satisfaca pe cetatean"". Traian Basescu nu e un cetatean oarecare. Nu e nici macar un filozof superior amuzat de viermuiala din jur, deoarece el stie ca totul e zadarnicia zadarniciilor. E ditamai seful statului roman. Imaginea unei Romanii in care bietele institutii ale statului de drept sunt supuse zilnic asaltului grupurilor mafiote pentru a le darama si pentru ca ele, astfel, sa-si faca de cap, e mai mult decat nelinistitoare. Nu ne-ar ramane, dupa o asemenea viziune, decat sa ne luam lumea in cap. Nu de alta, dar n-am vrea ca gruparile mafiote, dupa ce-au daramat institutiile, sa se napusteasca asupra noastra.
Si cu toate acestea, n-o facem.
De ce? Pentru ca aceasta caracterizare a Romaniei nu e o noutate. Am mai auzit-o. Si tot de la Traian Basescu. Si aproape in aceiasi termeni prapastiosi, imprumutati din literatura stiintifico-fantastica. In interviul acordat ziarului Adevarul din 13 iunie 2005, domnia sa vorbea de ""un sistem economic partial mafiotizat, care are control pe importante mijloace media si influenteaza populatia, dar si institutii, prin declansarea unor campanii destinate sa le sustina interesele"".
Au trecut de atunci noua luni. Noua luni mari si late.
Timp in care, asa cum s-ar desprinde din discursul de la Bilantul MAI, grupurile cu pricina nu numai ca n-au dat inapoi, dar mai mult, daca ar fi sa-l credem pe Traian Basescu, au inceput sa atace si institutiile statului.
Timp in care sef al statului n-a fost nimeni altcineva decat Traian Basescu. Daca realitatea dezvaluita de presedinte e adevarata, avem serioase temeiuri sa ne intrebam: ce a facut Traian Basescu din iunie 2005 pana acum impotriva acestor grupari mafiote? Nu de alta, dar, din cate se stie, romanii au ales in fruntea tarii nu un filozof melancolic, ci un presedinte responsabil!