Prima tentatie, atunci cand am inceput sa lucram la acest numar special dedicat bucatelor Eladei, a fost sa ne intoarcem la mituri. Un gest reflex, un fel de madlena proustiana sau de efect al lui Pavlov: spui Grecia, spui mituri. Spui ""mancaruri grecesti"", atunci vorbesti despre masa zeilor, in Olimp, despre ambrozie si nectar. Rostesti: ""lanuri de grau"" - te intorci la Demetra si Persefona. Spui: ""vin"", atunci inseamna ca-l ai tovaras pe Dionyssos.
Fara a-i avea paharnici pe Hebe si Ganimede, ne-am incumetat si noi sa degustam - oaspeti ai Greciei noi, sub Olimpul vechilor elini - din vinurile carora nimfe, silini, satiri si menade (bacante) le inchinau ditirambi. Loc binecuvantat de zei si oameni, pamantul Greciei s-a dovedit a fi favorabil livezilor de maslini si viilor intinse. E una dintre putinele regiuni ale Europei unde soiurile vechi au reusit sa reziste filoxerei, iar astazi, sorbind din pahare licoarea parfumata, ne putem sustrage legilor timpului, devenind contemporani cu zeii si eroii.
Gustam mai intai din ""vinul lui Hercule"", obtinut din ""ayioritiko"", o varietate de strugure rosu, cultivat in regiunea Nemeea. In insulele din Marea Egee ne parfumeaza cerul gurii vinul de Rodhos, stors din bobul alb al strugurelui ""athiri"". In Santorini si in toate insulele din Arhipelagul Cicladelor suntem imbiati cu vin de ""asirtico"", alt soi alb, cu parfum intens. Si daca tot navigam, sa poposim pret de un toast in insula Creta, unde ne vom delecta cu ""kotifali"" cel ametitor si cu nestatornica lucire in pahar. In insula Paros vom bea must alb de ""monemvasia"" sau ""mandalaria"". Revenim pe continent, si in Epir ne asteapta ""Zitsa"" - nu, nu e o frumoasa grecoaica, cu ten masliniu si par intunecat, ci un vin alb, spumos, si scanteietor, obtinut din strugurele de ""debina"". Si daca veti dori un pahar cu ""oinos"" sangeriu, va invit sa gustati din vinul de Limnio, cel pe care-l pomenea Aristotel. Il veti gasi la Halkidiki, in Limnos, ca si in toata Macedonia rasariteana, a carei inima bate la Salonic.
In Attica, in Megarida, Viotia si Evia suntem imbiati cu ""retsina"", vinul alb cu gust de rasina, specific zonei continentale, obtinut prin adaugarea in mustul strugurelui de ""savatiano"", ori a celui de ""roditis"", a unei rasini de pin. I-as asemui gustul cu cel al vinului pelin de pe la noi, dar parca are ceva in plus, un ""nu-stiu-ce"" care i-a atras dragostea grecilor vreme de milenii.
Sa bem, deci, vinurile Eladei, egali cu zeii, cu eroii si cu... filosofii. Caci stia a le pretui si Platon, care spunea: ""cand un om bea se impaca intai si intai cu sine""...