Marile firme au incins spiritele intre vechii si noii membri ai Uniunii Europene. Daca cei din urma castiga tot mai mult de pe urma mutarii marilor afaceri in propria ograda, primii raman cu mai putini bani si cu o multime de someri.

In loc sa echilibreze mecanismul intern al comunitatii, aderarea la 1 mai 2004 la Uniunea Europeana a zece state noi a starnit, mai degraba, noi conflicte intre membrii acesteia. Vechile tari membre se simt amenintate de ""suflul proaspat"" adus de statele nou-venite. Piete mari de desfacere, forta de munca ieftina, produse de calitate buna la preturi mici sunt doar cateva dintre atuurile ce fac parte din desaga statelor central si est-europene.
FARA LOCURI DE MUNCA. Oricat ar fi de bine organizate si de stabile din punct de vedere economic, celelalte tari membre nu pot nega ca noii colegi le dau mult de furca, din cauza fenomenului de delocalizare. S-a remarcat faptul ca, dupa 2004, firmele mari din statele occidentale prefera sa-si mute centrele de productie sau sa puna bazele unor mari intreprinderi in statele nou-intrate. La o prima vedere, aceste decizii nu par sa afecteze in vreun fel piata comunitara, caci banii si locurile de munca raman tot in sanul Uniunii. Nemultumite nu s-au declarat insa autoritatile de la Bruxelles, ci unele state membre. Prin delocalizare, firmele creeaza locuri de munca in statele din est, dar in detrimentul tarilor unde isi au ori de unde si-au mutat centrul de activitate. Costurile devenind prea mari, firmele reduc considerabil numarul locurilor de munca ale muncitorilor din statele vestice.
PE BANII UE. Pentru a limita delocalizarile, ministrul german al Economiei, Michael Glos, a propus Bruxellesului sa nu mai acorde subventii proiectelor mari (adica cele care implica peste 25 milioane de euro) daca nu exista siguranta ca banii nu vor fi folositi pentru delocalizari. Ministrul pune pe seama finantarilor comunitare faptul ca unele firme isi permit sa-si mute sediul in statele din estul Europei si sa lase o multime de someri in vest.

INDOIALA