Mie mi s-a luat de mostenirea matusii Tamara, de inchisorile aeriene ale CIA si de clauzele de salvgardare ale Uniunii Europene care ba se activeaza, ba nu. De toate audierile de dinupatricisigeorgecoposi la DNA si secretarele uituce din preajma primului-ministru, de fuziunea penelepede, de moralitatea sau imoralitatea solutiilor guvernamentale. Mi s-a luat de frigul de afara, dar cu asta ma impac, fiindca Bunutul face regulile fara sa ma consulte. Dar am si aici o carcoteala de facut: doma€™le, pe care te mai aud ca imi vorbesti de incalzirea planetei, cand iarna incepe prin noiembrie si tine pana prin prag de mai, te leg cu mana mea de stalpul statiei de autobuz din intersectie, sa te bata, doma€™le, vajul cu cele minus 20 de grade ale sale.
Bun asa... mi-am varsat naduful, acum sa trecem la ""cestiuni serioase pe ordinea zilei"".
Salvati-l, oameni buni, pe Tweety, canarul acela mic si galben si peltic, care-si vede linistit de treaba lui, in cusca, pe canalul de desene animate, pana cand apare Sylvester, motanul care-si scuipa cuvintele. ""I tawt I taw a puddy tat... I did! I did!""

Posturile de televiziune specializate, dar si cele de divertisment care difuzeaza filme pentru copii au prins obiceiul sa renunte la subtitrari si sa dubleze peliculele importate. De acord, este si asta o solutie pentru a creste, putin, castigurile actorilor autohtoni fara a cersi un banut in plus pentru cultura la fiecare rectificare bugetara si fara a-i obliga sa iasa pe scena la diverse susanele recitand monologuri de un hilar indoielnic pentru publicul venit oricum sa asculte costiionita si copiiminune. Dar iata ca adevaratii copii minune (si va rog sa va lepadati de groaza pe care, din anumite motive, aceasta sintagma v-o provoaca; ma refer la o tacuta majoritate pe care, uneori cu indoiala, alteori cu teama, o numim ""viitorul Romaniei""), in cazul dat o gasca de elevi ai Colegiului Ferdinand I din Bacau, cred ca nu e bine asa. Si, prin urmare, au dat drumul unei petitii in care cer ca filmele de desene animate sa fie difuzate in chiar limba lor de circulatie internationala. De cele mai multe ori engleza.
Cum nu sunt intru totul de formatie pedagogica, nu vreau sa ma fac avocatul nici uneia dintre posibilele parti implicate in aceasta ipotetica dezbatere. Deocamdata, insa, si aici doream sa ajung, nu avem o dezbatere, pentru ca ""andrisantii"" petitiei, responsabili din ministerele Culturii si Educatei, nu s-au sinchisit sa le raspunda pustilor de la Bacau. Responsabili, am scris? De fapt avem de-a face cu niste indivizi complet iresponsabili. Domnii si doamnele din aparatul administrativ nu realizeaza, probabil, ce consecinte poate avea nepasarea lor. Acesti copii au pus cu adevarat suflet in demersul lor si cred in el. Si, o data cu ei, alti aproape 20.000 de semnatari ai petitiei. Eu, de exemplu, am ceva amintiri nu tocmai placute dintr-o copilarie in care Heidi se dadea de-a dura pe pajistile Elvetiei strigandu-l pe Peter intr-o japoneza perfecta. Si inca imi mai vajaie prin ureche apelativul ""Sintobatoooooooooo"" la care raspundea vajnicul marinar din cele 1001 de povesti nemuritoare, Sindbad. Altora nu le iese din cap Bruce Willis salvand bulgareste omenirea. Ca sa nu mai vorbim despre traducerile de genul ""mama ei era o femeie"" sau ""draga vanatorule"" de pe casete video circuland clandestin prin caminele studentesti inainte de 1989.
Functionarii din cele doua institutii publice trag cu mitraliera nepasarii in viitorul natiunii. Sunt convins ca nu putini dintre cei care lucreaza acolo au aflat despre campania ""Salvati-l pe Tweety"". Unii vor fi zambit, chiar. Altii isi vor fi spus ca ""pe vremea lor se facea scoala"", nu se discutau astfel de probleme la orele de limba straina sau isi vor fi adus aminte ca la clasele de dirigentie se facea si ""informare politica"" si se citeau articole decupate din Scanteia despre vizitele de lucru ale ""tovarasului"" sau, in cel mai fericit caz, despre succesul celei mai recente misiuni spatiale sovietice. Poate ca in ditamai magaoaiele de institutii nu a fost identificat acarul Paun. Sau poate ca, nemaiintalnindu-se cu o asemenea speta, nimeni nu are idee cum se procedeaza. Poate ca interesele importatorilor de desene animate sunt cele care dicteaza, unilateral, mersul lucrurilor. Poate... Sau, poate, gresesc!
Cert este insa ca bietii copii vor intelege ca o initiativa civica nu este decat un moft democratic. Ca prezenta lor activa in spatiul social nu isi are rostul. Vor intelege ca e mai sanatos sa se comporte egocentrist. Sa nu le pese de ce se intampla in jur. Sa intoarca privirea de la chestiunile de interes comunitar. Sa nu se implice. Sa faca la fel ca parintii lor. Sa taca si sa-si vada de treburile lor. Nu pentru ca, daca ar deschide gura, i-ar putea turna cineva, ci pentru ca oricum nimanui nu-i pasa!
Poate ca exista la nivelul celor care fac regulile jocului preocuparea ca tinerilor sa le piara cheful de initiative. Stiti desenul acela animat in care piticii stateau la sfat ca baschetbalistii in time-out? De cate ori piticului cel tanar ii venea cate o idee, piticii mai batrani il trageau de caciulita si, inainte sa apuce sa deschida gura, il obligau sa treaca inapoi, in pluton. E frumos ca in programa scolilor romanesti, la clasa intai exista la optionale discipline de genul ""junior achievement"". Dar teoria e una, iar practica...