Iustina Mocanu are
26 de ani si o fetita de cinci ani. De curand a aflat ca are leucemie. Pentru a putea trai are nevoie de noi toti acum. Iustina este asistenta la
Spitalul ""Elias"". A salvat zeci de vieti, acum
e randul nostru
sa-i salvam viata.

""In urma cu aproape doi ani am facut prima garda la Spitalul «Elias»"", si-a inceput dr. Mihaela Dragusanu, medic primar ortoped la Spitalul ""Elias"", trista scrisoare pe care ne-a trimis-o. ""M-a intampinat cu zambetul pe buze o tanara cu aspect adolescentin, micuta si extrem de comunicativa, care a stiut sa ma faca sa trec peste clipele de stanjeneala. Am aflat ulterior ca Iustina, caci despre ea este vorba, este casatorita, are 25 de ani si o fetita de 4 ani. Mi-au atras atentia la ea optimismul si prietenia cu care se apropia de pacienti, castigand chiar si simpatia celor mai dificili. Ne-am imprietenit foarte repede, in ciuda diferentei de varsta dintre noi. Totusi, cu toata vioiciunea aratata, atragea atentia o paloare nefireasca de pe chipul ei. Spunea ca asa se stia ea, de mica. Dar in primavara trecuta a inceput sa se planga tot mai des de oboseala, punand insa totul pe seama programului de lucru, in ture de cate 12 ore. Tin minte ca, in mai toate discutiile noastre, ne spunea cat de mult isi doreste sa mai aiba un copil, pentru ca Andreea, fetita ei, sa nu fie singura. In luna august a fost la mare si ne-a surprins pe toti ca, in loc sa fie bronzata, ea era tot mai palida. Atunci si-a facut analize, unele de rutina, dar care au aratat modificari semnificative, specifice leucemiei. Medicii de la laboratorul Spitalului «Elias» au trimis-o urgent la Fundeni, unde s-a confirmat diagnosticul de leucemie.""
ALATURI DE IUSTINA. ""Poate ca singura care nu si-a luat boala in serios a fost chiar ea. Era convinsa ca se va vindeca doar cu ajutorul chimioterapiei.
Din pacate, dupa primele cure de chimioterapie, rezultatele laboratorului au fost departe de a ne face sa fim optimisti. Desi, fizic, se simte rau - oboseste foarte repede, si-a pastrat zambetul si optimismul. Poate Andreea ii da putere sa spere intr-o minune, poate faptul ca sotul ei a luptat cot la cot cu ea in tot timpul bolii, iar colegii i-au fost mereu aproape si nu s-a simtit niciodata abandonata, poate Dumnezeu vrea ca ea sa traiasca si ii da si ei dorinta de a trai si de a nu se da batuta - cert este ca Iustina crede ca se va vindeca de aceasta teribila boala. Noi, colegii ei, nu ne putem imagina sectia de ortopedie fara Iustina, iar solidaritatea aratata de ceilalti colegi din spital a fost emotionanta. Nu vrem sa o pierdem pe Iustina. Dar, mai mult decat noi, Andreea are nevoie de mama ei.""

DONATIE