Vasile Milea a devenit, dupa 15 ani de la disparitie, o simpla imagine imortalizata in fotografii. Dar cine era el, cu adevarat? Cum a gandit si ce a simtit ultimul sef comunist al Armatei romane, in decembrie a€™89? Singurii oameni

Vasile Milea a devenit, dupa 15 ani de la disparitie, o simpla imagine imortalizata in fotografii. Dar cine era el, cu adevarat? Cum a gandit si ce a simtit ultimul sef comunist al Armatei romane, in decembrie a€™89? Singurii oameni care mai pot raspunde la aceste intrebari sunt cei care s-au aflat atunci langa el.

La scurt timp dupa fuga cuplului Ceausescu, puterea nou instalata la Bucuresti l-a declarat erou pe generalul Vasile Milea. Iar in primele zile s-a spus chiar ca el ar fi fost asasinat din ordinul ""odioasei dictaturi"". Ceva mai tarziu, in loc sa clarifice lucrurile, superficialitatea primei anchete, care a lasat ""descoperite"" cateva detalii ale acelei intamplari dramatice, a intarit suspiciunile. Acum, la peste 15 ani de la moartea fostului ministru, audierea unora dintre oamenii care i-au fost apropiati a scos la lumina o alta imagine a generalului, pe care altfel nu aveam cum sa o cunoastem. Este vorba de colegi, subordonati, ori membri ai familiei, a caror marturie ajunge acum pentru prima data la cunostinta publicului. Iar personajul contradictoriu, care prinde astfel contur, renascut din amintirile acestor martori inediti, nu este chiar un modelul a ceea ce se intelege, in mod obisnuit, printr-un erou. Insa oricum ar fi: ""Despre morti, numai de bine!""
CU CEAUSESCU IN SUFRAGERIE. Unul dintre audiati in premiera dupa redeschiderea acestei anchete a fost gen. V.A. Stanculescu care, in Decembrie a€™89, era unul dintre adjunctii lui Milea. In declaratia sa, ""General de gips"" ii face fostului sef un portret succinct, ale carui trasaturi se vor regasi si in alte marturii: ""Il cunosc pe fostul ministru al Apararii Nationale din primii ani de cariera militara, fiind coleg cu acesta atat la scoala de ofiteri cat si la Academie. Era o persoana foarte sensibila, dedicat in totalitate lui Ceausescu. Avea chiar un cult pentru acesta, motiv pentru care avea in sufrageria locuintei un portret (pictura) al fostului conducator al statului. Probabil ca acuzatiile venite din partea acestuia au determinat gestul de suicid. Consider ca gen. Milea s-a simtit lovit in soarta, in credinta sa si nu a acceptat calificarea de tradator care i-a fost atribuita de Ceausescu"".
UN BUN EXECUTANT. Un alt fost coleg de studii al lui Vasile Milea a fost generalul Nicolae Eftimescu, fost sef al Directiei Operatii din MStM. Audiat si el pentru prima data in 2005, gen. Eftimescu a declarat in fata procurorilor militari: ""In ceea ce-l priveste pe fostul ministru, cu care am fost coleg de scoala militara, stiu ca era un om echilibrat, stapan pe sine, un bun executant al ordinelor primite. Stiu ca era un om meticulos si permanent avea asupra sa un carnet de insemnari in care isi nota cu minutiozitate ordinele primite precum si pe cele pe care le dadea si masurile pe care le lua"". Este vorba de carnetele personale, despre care se spune ca ar contine informatii concrete ce pot sa clarifice majoritatea ""misterelor Revolutiei"" si sa raspunda la obsedanta intrebare: ""Cine a tras in noi, 16-22?"". Cu toate ca este aproape sigur ca se afla si acum in arhivele Armatei, ""agendele lui Milea"" nu au mai fost regasite niciodata.
""IL STIAM UN BARBAT PUTERNIC"". Tot pentru prima data a fost audiat si Nicolae Dan Predoiu, fostul ginere al ministrului Vasile Milea. El a aflat despre moartea fostului sau socru de la radio. ""La scurta vreme dupa ce am plecat din Bucuresti, la radioul din autoturism s-a transmis comunicatul, potrivit caruia gen. Vasile Milea
s-a sinucis, fiind declarat tradator de catre Ceausescu. Aceasta veste a afectat-o profund atat pe sotia mea, cat si pe mine. Mi-a fost forte greu sa accept ca socrul meu isi pusese capat zilelor. Il stiam un barbat puternic, un luptator care stia sa-si asume responsabilitatile, cu un deosebit simt al datoriei. Dar, in conditiile date, pe baza unui rationament cat mai lucid, am acceptat insa si aceasta varianta dat fiind contextul in care se produsese si neavand elemente obiective care sa ma convinga ca nu ar fi vorba despre o sinucidere"".
""MILEA SE IMPLICA NEMIJLOCIT"". Audiat, (tot pentru prima data), in februarie 2005, gen.(r) Iulian Vlad, fostul sef al Departamentului Securitatii Statului a descris mult mai amanuntit personalitatea lui Milea, precum si activitatea acestuia, dar si pe a lui, din noaptea de 21/22 decembrie a€™89. ""Ma aflam la sediul MI, cand Milea mi-a spus ca are nevoie de mine, pentru instalarea unor telefoane necesare la coordonarea activitatilor. Am dat ordine pentru montarea acelor aparate, apoi m-am dus la CC. M-am intalnit cu Milea in biroul de la et.1, destinat grupei operative a MApN, unde se mai aflau gen. Eftimescu, gen. Hortopan, gen. Voinea si alti ofiteri superiori. Cand am ajuns acolo, dinspre Inter se auzeau focuri de arme si zgomot de blindate"". In jurul orei 22:00, Vlad s-a dus si el, alaturi de celelalte capetenii militare, in zona str. Onesti, catre Galeriile Orizont. Acolo a vazut ""baricada"" de la Inter, dar si efectivele militare amplasate in apropiere. Fostul sef al Securitatii a mai relatat ca, la ""baricada"" l-a vazut pe gen. Milea, cu gen. Hortopan si alti ofiteri superiori. ""Din gesturile facute, era evident ca Milea se implica nemijlocit in coordonarea actiunilor trupelor"". Iulian Vlad mai spune ca Milea a revenit in sediul CC dupa miezul noptii, cand ei s-au reintalnit in fata intrarii ""B"" a CC: ""Milea era deosebit de afectat, desfigurat si luan-
du-ma in brate m-a intrebat repetat unde fusesem, ca avusese nevoie de mine. Mi-a spus, intre altele, ca «Acum este prea tarziu». Am ramas surprins de aceasta reactie a gen. Milea"". Privitor la calitatile personale ale lui Milea, Iulian Vlad afirma: ""Era un militar desavarsit, cu vaste cunostinte, cu o stima si un respect deosebit fata de Ceausescu. Era un executant neconditionat al ordinelor primite de la comandantul suprem. Ca om am sesizat ca era un sentimental, in ciuda aparentelor de duritate"".
O COOPERARE RATATA? In continuarea declaratiei sale, Iulian Vlad relateaza un episod deosebit de straniu. Un episod care, daca este real, scoate la iveala un ""scenariu"" care, daca ar fi ajuns sa fie pus in practica, ar fi grabit ""caderea"" lui Ceausescu printr-o ""alianta"" incheiata intre Securitate si Armata. Concret, intre capeteniile acestor puternice institutii. ""Impreuna cu gen. Milea am intrat in sediul CC, am urcat la Et.1, unde am luat loc pe niste fotolii, in hol. Acolo, fostul ministru a izbucnit in plans si punandu-si capul pe pieptul meu, mi-a spus ca este un om nenorocit, precum si alte cuvinte grele care ii apasau constiinta. Parea ca are remuscari pentru ce se intamplase in strada: «Uite unde am ajuns, uite ce am fost pus sa fac». In acelasi registru a continuat si m-a rugat sa transmit familiei ca el nu a fost criminal. Realizand ce se intamplase in strada si remuscarile pe care le arata Milea, l-am intrebat, la randul meu, daca mai putem face ceva sau nu. Eu nu mi-am dus gandul pana la capat si nu m-am exprimat in mod clar, gen. Milea intelegand in mod sigur, ca ii propuneam o actiune de inlaturare cu forta a lui Ceausescu. Mi-a raspuns ca in aceste momente nu mai poate face nimic, ca nu mai este in stare de nimic"". In caz ca aceasta scena a avut cu adevarat loc, se naste o intrebare tulburatoare: oare ce s-ar fi intamplat daca Milea accepta propunerea lui Vlad? Intrebare desigur pur retorica, pentru ca istoria nu se face niciodata pe baza a ceea ""ce s-ar fi putut intimpla dacaa€¦""

DOI CAMARAZI. Iulian Vlad (dreapta), fost sef al Securitatii si prieten al ministrului Milea


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.