In al treilea an de facultate, i s-a propus un alt fel de examen: la Televiziunea Romana. L-a acceptat si l-a trecut cu brio. O putem vedea in fiecare seara la Jurnalulul TVR 1 de la ora 23:00. Celia Petricu implineste astazi 31 de ani. ""De noua ani, viata mea este televiziunea""
""Cel de-al 31-lea an pe care il implinesc imi lumineaza intreaga viata, cu tot ce am realizat de-a lungul ei, dar si cu visele la care visez sa se implineasca. De 31 de ani am in jurul meu parintii, ale caror voci si priviri imi bucura viata si imi deschid aceasta zi, conturandu-ma intru totul. Dragii de ei ma roaga ca, macar astazi sa nu ma mai agit, incercand sa rezolv tot felul de situatii! Mi-ar placea sa imi pot retrai toata copilaria intr-o singura zi, pe cat posibil chiar de 25 ianuarie. Dar nu pot ignora detaliile care tin de momentul actual, de varsta maturitatii, sa zicem. Toate aniversarile imi incanta in egala masura amintirile. 31 de ani este o varsta! Implica o anumita responsabilitate. E fireasca schimbarea interpretarii momentelor vietii. Nu imi sugereaza insa deceptia ratarii unora dintre acestea. Sau amanarii lor nejustificate. Analiza regretelor nu isi are locul, cu atat mai putin astazi. Am avut si, slava Domnului, am multe satisfactii in viata: si personale si profesionale. E greu sa va descriu reactiile pe care mi le-a provocat fiecare in parte. Nu pot decat sa imi doresc sa nu se opreasca aici sirul lor. Cea mai mare satisfactie a vietii este totusi faptul ca sunt sanatoasa, in forta si in plina forma. Si pentru ca tot vorbim despre aniversarea mea as mai spune ca la starea aceasta au contribuit din plin si «genele» parintilor mei. De 9 ani, viata mea este televiziunea. Nu regret nimic. Si de aceea nici nu mi-am pus problema sa plec din acest domeniu. In ciuda intarzierilor de emisie cu feduri, ratarilor de duplexuri cu intreruperi de telefoane in direct. Raportez toate detaliile fatidice (inclusiv cele care imi exclud raspunderea) la intreaga cariera. Nefericita si pesimista abordare, e adevarat. Dar nici nu imi doresc sa ma schimb. Caci acest lucru ma motiveaza si mai mult. Fiecare sfat primit de la parintii mei a avut o importanta categorica. Atunci cand isi expun punctul de vedere (intotdeauna atat de bine argumentat), nu il cataloghez. Reprezinta sfaturi a caror utilitate am constatat-o de-a lungul vietii. Iar in ultimii ani s-au adaugat si cele impartasite de Laurentiu (n.r. - sotul Celiei). In nici un an nu privesc ziua de 25 ianuarie cu regret. Nu imi place sa despic firul in patru, ce s-a intamplat, s-a intamplat, nu mai poate fi schimbat, iar dezamagirile traite cateodata au si ele rostul lor in viata noastra. E inutil sa le mai analizezi, trebuie sa mergi mai departe. Si cum sunt o persoana cu un simt al umorului usor exacerbat, atitudinea mea fata de trecut este una destul de relaxata. Va sa zica, nu am de ce sa ma plang. Sunt fericita si mandra sa ma prezint celor din jur asa cum sunt (cu tot cu varsta). Dar m-as dovedi ipocrita daca as nega total posibilitatea ca, in timp, sa nu vina si acel moment in care, senina si calda, sa scad elegant cativa ani din varsta cand mi se cere acest detaliu. Desigur, mai este mult pana atunci...""