Timp de mai multi ani a lucrat ca redactor si colaborator la mai multe ziare, iar n 1972 a fost numit director al Operei RomAne. Debuteaza ca scriitor tArziu, la 40 de ani, n revista Luceafarul. Mircea Horia Simionescu mplineste astazi 78 de ani. a€žTraiesc un amestec de nostalgie si bucurie"
a€žPrimesc noul an cu destula ndoiala si cu multe ngrijorari. Am o multime de restante, de vreo 60 de ani, n primul rAnd la lecturi. N-am citit carti esentiale si e de neiertat. Munca gazetareasca pe care am facut-o mi-a rapit anii cei mai buni. Am tot timpul sentimentul unei pierderi, a unei imperfectiuni. Scriitorul nu poate umple mii de pagini. Lumea cartii este o lume rezumata, concentrata. Acest lucru este singurul care ma mai tine n viata. Nu sarbatoresc ziua mea de nastere. Voi deschide o pagina din cartile mele si ma voi critica foarte aspru. Este nceput de an, dar este si nceput de senectute n toate privintele. In aceasta zi traiesc un amestec bine echilibrat ntre nostalgie si bucurie. Sunt nostalgic pentru ceea ce am pierdut si mai pot recupera: amintirea unei copilarii fericite pAna la 10 ani. Aniversarea de la 41 de ani a fost cea mai speciala dintre toate. Am facut, mpreuna cu prietenii mei tArgovisteni, o literatura secreta. Nu putea fi nici publicata, nici divulgata. Avea foarte multe aluzii de netolerat la regimul comunist. Surpriza a fost ca si critica si cititorii au primit-o cu foarte multa ntelegere si entuziasm. Chiar si unii oficiali. Ca atare, am avut o razbunare pentru cei peste 20 de ani pierduti, cAt am stat cu manuscrisele n sertar. Asta s-a ntAmplat din cauza ca literatura mea schimba cu totul climatul scrisului si al lecturii. Nu i era acceptat unui scriitor sa-si mpartaseasca propriile lui simtaminte. Ca si la clasici, erau trecute pe seama unor personaje. Vorbind despre mine, am vorbit despre omul umanitatii, omul n general. Era un moment extraordinar, auroral, sentimentul acela al deschiderii unor porti dupa scrierea primei fraze. Este nemaipomenita prima fraza, este vrajitoreasca. Acea fraza poate fi nceputul unei carti de 500 de pagini. Este momentul zamislirii, al creatiei, un moment unic. Este strigatul de la nceputul Bibliei: «Sa se faca lumina!». Pe plan personal, momentul n care am stiut ca sunt tatal unui copil a fost sublim. Am regrete multe, dar cel mai important este acela ca nu am facut nca, pAna la 78 de ani, «Cartea». Nu am facut cartea cuprinzatoare, cartea ntregii mele perceptii a lumii. Istoria e si ea o creatie subiectiva. Pe cAnd mai traia tatal meu am primit un parc de automobile de jucarie. Acest cadou a determinat apropierea literaturii mele de mecanisme. Ador mecanismele de orice fel. De ziua mea mi-as dori un telescop cu care sa cercetez constelatiile, lumile care stau deasupra noastra, nepasatoare la suferintele si bucuriile noastre. Sunt un luptator care alege tactica prudenta a apararii. Eu nu fac altceva n viata si n literatura mea decAt sa replic. Apararea mea e frumoasa si morala. Tot ce am realizat am realizat cAnd nu am mai avut ncotro si a trebuit sa ma apar."