Marti, 17 ianuarie 2006, prin presedintele sau, Mugur Ciuvica, Grupul de Investigatii Politice a pus la dispozitia presei un dosar exploziv in chestiunea grupurilor de interese din Romania de azi.
Membrii Grupului au descoperit ca de ani buni aceeasi firma - Eurovia International Construct SA - primeste de la Primaria Capitalei contracte fabuloase pentru repararea si intretinerea strazilor din Bucuresti
Contracte de acest gen - o stie pana si un puradel intr-ale economiei de piata - sunt mana cereasca pentru o firma. Strazile din Capitala au un tic bolnavicios dupa decembrie 1989: se strica! Fenomenul se intalneste si in alte capitale ale lumii. Numai ca, in aceste mari orase, strazile se strica mai greu decat in Bucurestii Balcanilor de dincoace de Carpati. Explicatia: in Bucuresti, strazile sunt reparate dinadins prost pentru ca sa se strice.
Ce s-ar intampla daca strazile din Bucuresti ar fi reparate bine?
1. strazile nu s-ar mai strica de la un an la altul. Bucurestenii nu si-ar mai rupe masinile prin gropi, cand ploua, orasul n-ar mai arata ca o Venetie a Dambovitei, si mergatorii pe jos nu si-ar mai rupe pingelele.
2. firma care a beneficiat de contractul pe bani publici n-ar mai avea comenzi. Comenzi sigure, precizez, pentru ca - o stie orice om de afaceri - marea problema in capitalismul boschetar din Romania e sa ai asigurate comenzi generoase.
Repararea strazilor din Bucuresti e mana cereasca pentru o firma si dintr-un alt motiv. Contractul se incheie cu o institutie care plateste din bani publici. Firma data in gat de Mugur Ciuvica a beneficiat de contracte atat sub administratia Basescu, cat si sub administratia Videanu. Contracte impresionante, de sute de milioane de euro. Sa zicem, insa, ca pentru repararea strazilor din Capitala o firma ar trebui sa incheie contracte cu o firma privata. Ce s-ar intampla? Firma privata s-ar da de ceasul mortii ca pretul sa fie cat mai mic. Normal. Ce capitalist din istoria omenirii poate fi atat de tampit incat sa arunce banii pe fereastra? Regula de fier a capitalismului, salbatic sau civilizat, e sa obtina profit. Astfel ca, daca o firma precum Eurovia Construct ar veni la o alta firma pentru a obtine un contract, managerii firmei respective ar lua in discutie chiar de la inceput pretul cat mai mic. In cazul repararii strazilor din Bucuresti, cea care incheie contracte e Primaria Capitalei. Banii nu sunt insa ai Primarului General. Banii sunt ai statului. Se intelege ca, in aceste conditii, Primarul General n-are insomnii cand vine vorba de pret.
Un contract cu o firma privata ridica in Romania de azi o alta mare problema: cea a incasarii banilor. Toti oamenii de afaceri s-au confruntat in ultimii 16 ani cu o chestiune de viata si de moarte. Isi respectau contractul cu beneficiarul dar, cand venea momentul sa incaseze banii, ia firma de unde nu-i. Lucrurile se schimba cand beneficiarul e Primaria Generala a Capitalei. Stii sigur ca-ti vei primi banii. O firma privata in capitalism nu-si poate permite simpatii sau antipatii. Daca o asemenea firma ar fi proprietara strazilor din Bucuresti, ea nici n-ar vrea sa auda de un contract cu o firma proasta de reparatul strazilor. Lucrurile se schimba cand vine vorba de Primaria Capitalei. Poti beneficia de un contract generos si daca esti o firma de doi lei. Depinde cat de simpatic esti Primarului General. Sau de cat de coleg de partid esti cu Primarul General. Poti fi cea mai buna firma din Europa Centrala si de Est. Daca Primarul General nu te are la inima sau daca e dintr-un partid dusman, te-ai lins pe bot de contract. Date fiind aceste lucruri, colegii lui Mugur Ciuvica au fost extrem de curiosi sa vada a cui e firma Eurovia International Construct SA. Pentru ca proprietarul sau proprietara unei astfel de firme norocoase nu poate fi decat un soi de Conte de Monte Cristo din Carpati.
Surpriza a fost imensa. Proprietara firmei Eurovia Construct e o femeie de 70 de ani din Urlati: Elena Gheorghe.
Iata, si-a zis Mugur Ciuvica, se nasc si la Urlati oameni precum Bill Gates, nu numai in Silicon Valley.
Facand insa un pas mai departe in ancheta, echipa lui Mugur Ciuvica a descoperit insa ca Elena Gheorghe, Rockfelerul din Urlati, e mama senatoarei Elena Cazacu, sefa Organizatiei de femei a PD.
Si intunericul s-a spart, ca atunci cand Dumnezeu a zis: Sa fie lumina!
Traian Basescu si Adriean Videanu sunt ditamai liderii PD. Misterul firmei asupra careia s-a pogorat norocul dumnezeiesc s-a dezlegat: a beneficiat de contracte ravnite de toate firmele din Romania, pentru ca e din aceeasi gasca politica cu Traian Basescu si Adriean Videanu.
Traian Basescu nu-i zice gasca. Ii zice grup de interese.
Ma rog! PS. In grupajele dedicate afacerii, ziarele din Bucuresti au tiparit cu tam-tam si poza Adrianei Saftoiu, exagerand un amanunt nesemnificativ din documentele lui Mugur Ciuvica.
Sa nu fi stiut directorii ziarelor respective, ca si mine, ca intre Adriana Saftoiu si afaceri mai mult sau mai putin dubioase e o distanta ca de la cer la Pamant?