SUNT INVITAT sa-mi aleg cateva cravate dintr-un morman. Chiar asa, un toptan de doua, poate trei sute. Se imparte, intru vesnica lui pomenire, garderoba unui magnat. Imi vine sa spun, ca-n anecdota cu militianul, care primeste in dar o carte si raspunde ca nu-i trebuie, ca mai are una: Ce sa fac cu ele, ca mai am una si nici pe aia n-am purtat-o niciodata!? La gramada, matasurile isi bruiaza intens calitatea. Ce magnat, doma€™le, ca astea-s cravate de contabil care sta pana tarziu la serviciu! Probabil ca si miliardarii, daca ni s-ar infatisa cu droaia si cu plutonul, ne-ar produce aceeasi impresie de varietate in nimicnicie ca plebea. Ma intreb cum am reactiona la vederea unei imbulzeli de cincizeci-saizeci de genii intr-un salonas unde abia de incap civilizat douazeci de anonimi?
CA SA SE RAZBUNE pe un dobitoc de ministru, care o concediaza in preajma Sarbatorilor, fiindca i-a respins avansurile, secretara ii tradeaza secretul: seful iubeste la nebunie arta abstracta. Sefuletii din minister isi livreaza unii altora marea taina, ca pe solutia celei mai ingrate ecuatii ierarhice de Sarbatori. Si de Anul Nou ii umplu stapanului biroul cu tablouri aiurite. Ministrul desface pachetele cu o privire tampa, subalternii realizeaza cacealmaua, iar secretara e toata numai un zambet. Iubiteilor, le zice femeia sefuletilor, mie ce-mi faceti cadou, ca-mi plac de mor suprarealistii!
REPLICA UNUI NOSTALGIC al ""epocii de aur"": Ei si ce daca nu se gasea nimic, dar macar nu gaseam toti.
UN CONFRATE, critic de arta, ma intreaba cum e expozitia unui pictor de care se face oarece caz. Ii spun ca omul nu stie desen. Bine, bine, dar in ce fel nu stie?, zice criticul. Exista, prin urmare, mai multe feluri de a nu sti un lucru. Avem si o excelenta a neputintei, nu numai un prag de jos.
DE CAND SUNT LA PATRON, se lamenteaza un computerist, nu mai am vise erotice. Am numai vise profesionale, chinuiesc tastatura toata noaptea, sunt laudat pentru vrednicie si, spre deosebire de ce se intampla ziua, sunt foarte mandru de mine. Stiu ca visez si totusi sunt fericit ca lucrez.
LA TARGURILE DE CARTE, mergi ca sa cumperi nuvele si romane, dar si ca sa ti se intample nuvele si romane. Iar daca ai talent la intamplat, patesti si poezii, si comedii, si eseuri si chiar sentimente stiintifice. Ultimul targ la care m-am dus a fost si primul unde m-au interesat mai mult cititorii, decat cartile. Candva, numarul cartilor pe care credeam ca trebuie sa le citesc sau sa le am, ca sa le pot citi mai tarziu, era foarte mare. In ultimii ani, inmultirea stihinica a titlurilor mi-a cam taiat pofta de adunat carti. E ca in cursa aceea dintre broasca testoasa si iepure, unde numai matematicienii si disperatii ii dau si broastei o sansa. Cand ai de ales intre doua carti, nu-i greu sa gasesti motivele pentru a cumpara una. Cand insa te trezesti in deriva in mijlocul unui ocean de carti, tot ce-ti doresti e sa ajungi mai repede la mal.