Ginul este un alcool distilat, fabricat din ienupar. Denumirea ii vine de la prescurtarea cuvantului ""genever"" - ienupar in olandeza.

La sfarsitul anilor 1580 a fost descoperita o bautura spirtoasa cu aroma de ienupar. A fost descoperita in Olanda de trupele britanice care luptau impotriva spaniolilor in razboiul pentru cucerirea independentei Olandei. Au baut-o pentru a capata ""curaj olandez"", care sa ii ajute sa castige mai usor batalia. Chiar si olandezii erau incurajati de guvernarea locala sa consume bauturile locale prin impunerea unor taxe mult mai mici.
MEDICAMENT. Doctorul Francisus de la Böe, profesor la Universitatea din Lieden, a creat din ienupar si alte ierburi aromatice o bautura medicinala diuretica. Asa a iesit ginul din anonimat, ajungand sa fie apreciat si in Anglia, atat ca medicament, cat si ca bautura. Cand olandezul protestant William de Orania si sotia sa, Mary, au ajuns pe tronul Angliei au incercat sa impiedice exportul de coniacuri din tarile catolice, stabilind taxe foarte mari. Drept inlocuitor a fost ales ginul lui natal. Mai mult de atat, le-a acordat si facilitati fiscale producatorilor acestui distilat.
Masura lui a dat roade, asa incat s-a estimat ca pana in 1720 intr-un sfert din gospodariile din Londra se fabrica sau se vindea gin. Acesta a fost momentul in care Guvernul a intrat in panica si a interzis productia de gin, insa, folosindu-se de faptul ca ginul fusese candva si medicament, bautorii
le-au pus sticlelor etichete in consecinta. Asa a ajuns ca ""My Ladya€™s Eye Water"" (Apa pentru ochii doamnei) sa fie o marca de gin... medicinal insa. In secolul al XVIII-lea, englezii duceau cu ei ginul in toate teritoriile pe care le stapaneau.
Chiar daca ginul a fost inventat de olandezi, adus la calitatea maxima de englezi, cei care sunt cei mai mari admiratori ai acestei bauturi sunt spaniolii. Cel mai mare consum de gin pe cap de locuitor este in Spania.
TONIC. Combinatia de gin cu apa tonica isi are originea in medicina. Primele combinatii de acest fel s-au facut pentru a ajuta la tratarea malariei. Britanicii au fost cei care i-au descoperit acest rol. Din cauza pericolului care ii pandea in Indii, acestia consumau gin tonic in cantitati destul de mari, pentru a reduce riscul de a capata friguri.
Astazi, acest cocteil este atat de popular, incat nu lipseste din meniul nici unui local. The Wall Street Journal anunta in 1995 ca, desi per total consumul de bauturi spirtoase a scazut cu 2,5%, ginul a avut o crestere de doua procente.
COMBINATII. Ginul, insotit de apa tonica, este poate cel mai cunoscut amestec. Insa aceasta bautura spirtoasa intra in compozitia mai multor cocteiluri. ""Artic Summer"" are in compozitie gin, lichior de caise, bitter lemon si grenadina. ""Tom Collins"", ""Gin Fizz"", ""Blue Sex"", ""Lovers"", ""Little Cat"" sunt alte exemple de cocteiluri in care vedeta principala este ginul.
Nu trebuie sa uitam insa nici de Dry Martini, un amestec de vermut alb si gin, decorat cu o maslina verde. Aceasta bautura a facut cariera printre bautorii indragostiti de spirtoase.

COCTEILURI