Un obiectiv portocaliu: discreditarea CSM

Consiliul Superior al Magistraturii a avut ieri, 11 ianuarie 2006, sedinta de bilant pe 2005. Prezent la reuniune, Traian Basescu s-a referit, in discursul sau, la una dintre problemele fundamentale ale institutiei:

""As vrea sa fim foarte clari: este o diferenta intre realitate si perceptie. CSM, unii dintre membrii CSM au probleme de perceptie publica.""
In dese randuri, domnul presedinte s-a falit ca e unul dintre cei mai bine informati din Romania. Abordarea problemei cu care s-a confruntat si se confrunta CSM la ora actuala pune serios la indoiala ipostaza de om bine informat. Pentru ca, daca ar fi fost, intr-adevar, un om bine informat, Traian Basescu ar fi trebuit sa stie si caile dubioase prin care s-a ajuns la diferenta dintre realitate si perceptie in cazul CSM. Dar mai ales ar fi trebuit sa stie si cine a fost regizorul din umbra al diversiunii prin care institutia care garanteaza independenta Justitiei a fost compromisa cu interes in ochii publicului: ministrul Justitiei, Monica Macovei.
De la venirea in fruntea tarii a regimului Aliantei, Consiliul Superior al Magistraturii a fost tinta unei campanii de discreditare permanenta si fara limite din partea Monicai Macovei. Invocand principiul prezidential potrivit caruia si domnia sa are dreptul sa dea din gura, fosta procuroare ceausista a dus o campanie aproape paranoica impotriva CSM.
Din ianuarie 2005, cand Monica Macovei a realizat ca ambitiile sale se lovesc de o institutie pe care n-o poate desfiinta, pentru ca nu e inca Elena Ceausescu, presa aservita Puterii a fost hranita de Ministerul Justitiei cu dosare compromitatoare despre membrii CSM.
Pentru ca, de fiecare data, cea care vara carbuni in campania de discreditare a CSM sa se plimbe de la o statie tv la alta, cu girofarul, pentru a se plange de proasta imagine a CSM in ochii opiniei publice.
Domnul presedinte si-a mai facut un prilej de orgoliu si din lipsa de complexe in a spune lucrurilor pe nume. Miercuri, 11 ianuarie 2006, la sedinta de bilant a CSM, s-a dovedit ca si asta e o vorba desarta. Pentru ca, desi ocupat cu stanca din Valea Oltului, Traian Basescu n-avea cum sa nu afle de sedinta de executie publica ticluita de Calin Popescu Tariceanu luni, 9 ianuarie 2006, sub pretextul unei asa-zise analize a stadiului integrarii in Uniunea Europeana. Avand de-a dreapta sa (la propriu) pe Monica Macovei, premierul-motoreta a facut cu ou si otet Consiliul Superior al Magistraturii. Momentul de la Palatul Victoria a fost transmis in direct de posturile tv informative, acuzatiile guvernamentale la adresa CSM au fost difuzate la toate jurnalele tv de actualitati. Si toate acestea, in absenta punctului de vedere al presedintelui Dan Lupascu, al unui reprezentant al CSM, situatie care incalca grav regulile democratiei.
Sigur, Dan Lupascu n-a facut altceva decat sa culeaga roadele lipsei sale de curaj, ca sa nu-i spunem altfel. Sub conducerea sa, CSM a anchetat cazul telefonului dat de Calin Popescu Tariceanu procurorului general in sprijinul amicului si partenerului de afaceri Dinu Patriciu. Un caz limpede de amestec in treburile Justitiei. Un caz care ar fi trebuit sa se soldeze cu demisia domnului premier. Totul depindea de punctul de vedere al CSM. Spre stupefactia generala, Dan Lupascu l-a scos basma curata pe Calin Popescu Tariceanu. Si vorba aia. Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti!
Seara, la postul public de televiziune, s-a pus la cale o noua ardere pe rug a Consiliului Superior al Magistraturii. Cand, in virtutea dreptului legal la replica, a intervenit telefonic Dan Lupascu s-a intrerupt transmisia. Din motive tehnice. Ca pe vremea FSN, cand TVR nu transmitea din Piata Victoriei mitingurile Opozitiei pe motiv ca e ceata!
Aceste lucruri ne asteptam sa le auzim de la Traian Basescu, politicianul care n-a ezitat, in vremurile bune ale lui 2005, sa spuna cu voce tare ceea ce gandea.
Miercuri, domnul presedinte a facut un exces de diplomatie. In loc sa critice iesirile lui Calin Popescu Tariceanu impotriva lui Dan Lupascu, s-a multumit sa-l laude. Ceva in genul pupatului ostentativ acolo unde altul a scuipat.
Prea subtil pentru stilul cu care ne obisnuise Traian Basescu! Dar mai ales prea subtil pentru a contracara inimaginabila campanie de discreditare a CSM.

---

Despre autor: