Sa ne uram bun-gasit in anul asta nou, sa ne pupam si sa ne dam confetti peste fata, sa topaim si sa ne simtem bine si sa ne punem dorinte, dar nu foarte multe. Eu propun cinci dorinte mai mari si cinci sub-dorinte pe care sa ne caznim a ni le implini in toate astea trei sute si, deja, saizeci si patru de zile care au mai ramas pana la sfarsit.
Sa ne gandim intotdeauna ca fiecare dintre aceste zile poate fi ultima, prin Hotarare de Sus, si ca, prin urmare, ar fi singura noastra sansa sa devenim o idee mai buni unii cu ceilalti, o idee mai toleranti, o idee mai generosi, o idee mai empatici. Sa nu uitam sa ascultam muzica buna si sa citim carti frumoase. Sa nu uitam sa (ne) scriem. Sa nu uitam sa mergem sa vedem locuri frumoase si, niciodata, sa nu uitam sa-i multumim lui Dumnezeu pentru fiecare secunda a neinsemnatei noastre vieti.
Sa nu uitam sa mazgalim cu carioca niste carti de desenat, subtilizate de ala micua€™, si sa nu uitam sa i le dam inapoi inzecit. Sa nu uitam sa hranim un copil amarat si sa-i cumparam pantofi. Sa nu uitam sa ne rugam pentru cei mai nefericiti ca noi, pentru batrani si pentru cei care ne-au murit. Sa nu uitam sa le aprindem o lumanare de cate ori trecem pe la biserica.
Sa nu uitam sa mergem la teatru si la film si la o expozitie de pictura sau de sculptura, pentru ca, sa nu uitam, arta ne innobileaza. Ca simpli spectatori, sa nu uitam sa-i iubim pe cei de pe scena si sa le multumim pentru ca sunt nebuni si ni se pun inainte, pe tava, vulnerabili.
Sa nu uitam ca in agonia sfarsitului sta intotdeauna entuziasmul inceputului si sa nu uitam ca in orice inceput este speranta. Sa nu uitam sa fim tristi, pentru ca nimic nu e mai placut decat sa fii bucuros dupa aceea. Sa nu uitam sa ne umilim inaintea celorlalti, pentru ca, astfel, ne prosternam inaintea Creatiei. Sa nu uitam sa ne retragem in noi insine si, o data pe saptamana, sa ne oferim luxul de a tacea o ora. Sa nu uitam sa-i ascultam pe ceilalti. Sa nu uitam sa zambim unui chip strain.
Sa ascultam sonatele lui Beethoven si sa ne dorim sa-l cunoastem in lumea de dincolo. Sa nu uitam sa fagaduim si sa nu uitam sa ne tinem cuvantul. Sa nu uitam sa ne ferim sa-i omoram pe ceilalti, judecandu-i. Sa nu uitam cuvantul unui sfant care a trait in pustia Egiptului: ""Un cuvant rau ii face rai chiar si pe cei buni, iar un cuvant bun ii face buni chiar si pe cei rai"".
Sa nu uitam sa fim patetici, pentru ca patetismul e sursa de ras pentru ceilalti. Si, apropo, sa nu uitam sa-i facem sa rada pe ceilalti, pentru ca rasul, s-a constatat stiintific, topeste colesterolul rau. Sa nu uitam sa salvam des documentele din computerele noastre si sa ni le punem pe un memory stick, ca nu se stie niciodata. Sa nu uitam sa radem de noi insine. Este cea mai frumoasa forma de umilire de sine.