3 Martie 2005
De de 50 ani, profesorul Ion Iliescu din Timisoara aduna carti vechi de la cei mai de seama anticari ai tarii, astfel ca in biblioteca sa s-au strans pana acum peste 30.000 de exemplare, multe dintre ele editii rare pe care si le-ar dori orice colect
De de 50 ani, profesorul Ion Iliescu din Timisoara aduna carti vechi de la cei mai de seama anticari ai tarii, astfel ca in biblioteca sa s-au strans pana acum peste 30.000 de exemplare, multe dintre ele editii rare pe care si le-ar dori orice colectionar din lume. Asemanarea de nume cu fostul presedinte a fost un motiv permanent de mirare si confuzie. Profesorul Ion Iliescu e mandru ca poarta un nume de rezonanta. "Culmea este ca eu chiar l-am cunoscut pe Ion Iliescu presedintele inainte de revolutie, cand el statea la Timisoara si eu eram conferentiar la Facultatea de Litere. Chiar am avut un ajutor din partea lui, caci m-a sprijinit sa ajung profesor". in privinta confuziilor legate de nume, profesorul este obisnuit. "Mi-amintesc ca acum cativa ani au trecut pe strada mea o multime de protestatari care strigau "Jos Iliescu", iar eu ma uitam de la geam la ei, razand. Cativa dintre ei, fosti elevi, si-au cerut scuze: "Nu dumneavoastra, dom' profesor.... ".
Altfel, Ion Iliescu - timisoreanul - este un mare colectionar. Ziare, reviste, carti postale, carti de vizita, afise, almanahuri si carti aurite batute in pietre pretioase stau ordonate meticulos in biblioteca profesorului Iliescu. Toata viata nu a avut decat o singura pasiune: sa stranga carti rare si a cheltuit o avere ca sa-si intretina pasiunea.
Anticarii vestiti din Bucurestiul de altadata il cunosteau si ii ofereau tot ce era mai bun. "Atunci erau anticari adevarati, oameni culti, nu tarabagii, ca acum. Tot ce aduceam acasa, in valize, dezinfectam cu spirt si apoi calcam fila cu fila, asa ca in biblioteca nu am nici un microb. Astea au fost concediile mele: drumurile la anticarii din tara."
iti trebuie cateva ore ca sa vezi macar o parte din "bijuteriile" puse in sertare, sub cheie (aratate publicului cand si cand, la expozitii) si sa ramai mut de uimire.
Autor a 25 carti, majoritatea despre Mihai Eminescu, pentru care are un adevarat cult, pensionarul a fost pasionat si de viata minerilor. "Am cules cantece populare mineresti umbland in toata Valea Jiului. Daca le dadeam o sticla de rachiu, imi spuneau tot ce stiau - strigaturi, balade, dar aveau si multe versuri pornografice. Am avut prilejul sa ajung in mijlocul lor si sa le recit apoi din cartea pe care am scris-o poezii legate de viata lor. O viata de oameni saraci, revoltati dar foarte primitori".

Despre autor:

Libertatea

Sursa: Libertatea

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.