Turism - Parcul Statuilor din Budapesta

Beneficii din monumentele comunismului. In vreme ce in Romania, despartirea de trecut s-a facut in principal prin declaratii verbale ori prin vandalizarea si distrugerea unor impresionante bunuri materiale (flota maritima, sisteme de irigatii, firme industriale, camine culturale, sectii de muzee), ungurii fac bani si din statuile staliniste.
Judecand dupa posibilitatile turistice oferite de Budapesta, ungurii n-au pierdut multa vreme in discutii privind condamnarea comunismului. Oricum, vorbele zboara, cel mai adesea fara urmari, astfel ca au creat locuri durabile in memoria colectiva a trecutului. Unul din circuitele introduse in ghiduri si pe site-uri pentru vizitatorii Budapestei este Parcul Statuilor. Locul - unic in lume - conserva si prezinta mostre ale stilului monumental consacrat de arta epocii staliniste. Turistii au ocazia sa cunoasca stilul artistic impus in imperiul cu cea mai lunga durata si cea mai mare intindere din istoria omenirii - lagarul comunist.
Fara ""complexe istorice"". Am crezut la inceput ca in adresa hotelului unde urma sa stam s-a strecurat o greseala. Pe ""ulita Kadar""? Sa fi ramas ori sa fi fost botezata o strada chiar in zona de centru a capitalei Ungariei cu numele ultimului lider comunist? Cum ar fi cu putinta, cand in Romania pana si strazile ce purtau numele socialistului Dobrogeanu-Gherea ori ale grevistului Vasile Roaita fusesera de urgenta redenumite? Am ajuns insa in locul amintind de conducatorul comunist care urcase la carma Ungariei chiar in vremea in care represaliile contra revoltatilor antisovietici din 1956 erau la apogeu. Ungurii nu uitasera insa nici anii multi, cand, in raport cu celelalte ""tari-surori"", traiul lor fusese mai bun, ""socialismul gulasului"" devenind astfel o exceptie a sistemului, in contrast cu lipsurile romanilor.
In peisajul urban budapestan am traversat, ca toti turistii care ajung la Cetatea Budei cu mijloacele transportului comun, si Piata Moskva. Semn al pragmatismului si al eficientei unor edili care pun in balanta ritmurile repezi in care pulseaza viata politica pe de-o parte, disconfortul, incurcaturile si costurile administrative presupuse de modificarile hartilor unei metropole, pe de alta.
S-au trezit devreme. Pe strazile Budapestei, ca-n orice oras, din adancurile Asiei si pana in Europa Centrala din fostul spatiu comunist, fusesera inaltate statui si lucrari monumentale. Reprezentau si glorificau deseori fictiuni istorice cu rolul de a crea iluzia unui trecut si a unor realitati in concordanta cu ideologia si propaganda oficiala. Stilul - numit stalinist, ulterior al realismului socialist - caracterizeaza epoca la fel cum statuile faraonilor sunt reprezentative pentru istoria antica a Egiptului. Comenzile acestor opere monumentale fusesera, de regula, incredintate unor sculptori valorosi, obligati insa sa se supuna canoanelor conducatorilor, ca toti artistii care traiesc intr-un regim autoritar si creeaza opere destinate institutiilor si spatiilor publice. Materialul din care au fost realizate - cel mai adesea bronz - si eforturile de constructie si turnare ale lucrarilor le-au ridicat costurile la valori imense, suportate din bugetul national.
Ungurilor le-au trecut insa prin cap asemenea ganduri devreme si au incercat proiecte prin care sa valorifice munca si banii multi cheltuiti. Pentru prima data, ideea unui astfel de parc aparut intr-un articol din iulie 1989, cand istoricul literar Lászl"" Ször...nyi propunea ca toate statuile lui Lenin din Ungaria sa fie adunate intr-un singur loc. Si erau multe, ca in orice tara comunista, unde una dintre strazile principale ale fiecarui oras purta numele parintelui ""revolutiei proletare"".
Idei Si proiecte. Dupa caderea regimului, soarta statuilor aflate pe strazile oraselor maghiare a ocupat spatii largi pe agenda publica. Intrebarea ""Ce sa facem cu ele, sa le pastram pe soclu sau sa le indepartam?"" a dominat atunci discutiile pe aceasta tema. Decizia finala a fost lasata, democratic, la latitudinea fiecarui oras.
Cand Comisia Culturala a Comitetului Orasenesc din Budapesta a lansat intrebarea ""Ce este de facut cu aceste statui?"", raspunsul a sosit sub forma a trei proiecte de amenajare a unui parc. A fost preferata in 1991 solutia arhitectului Ákos Elesd, deoarece proiectul propunea nu doar schitele parcului, ci si un program pentru integrarea lui in circuitul cultural-turistic al Budapestei. Edilii Capitalei au construit obiectivul turistic intre 1992 si 1993, intr-un pitoresc cadru natural, aflat la marginea orasului, pe drumul ce duce spre statiunea Balaton. Fara a fi terminat, muzeul in aer liber a fost deschis publicului la 29 iunie 1993, data simbolizand pentru maghiari aniversarea retragerii trupelor sovietice.
Circuit turistic. Parcul este proprietatea statului maghiar si se autofinanteaza din banii obtinuti prin vanzarea biletelor si a ""suvenirurilor"". Anual este vizitat de aproximativ 40.000 de persoane - maghiari si straini in proportie cvasiegala. Cu aceasta cifra, Parcul Statuilor ocupa unul dintre primele locuri pe lista obiectivelor turistice maghiare.
Parcul a fost inclus in ghidurile turistice ale Budapestei, pliantele de prezentare se gasesc in orice hotel, iar adresa sa este anuntata in statiile mijloacelor de transport in comun, in metrou si in orice alte locuri unde poate atrage atentia potentialului vizitator. Cel mai la indemana strainului este sa urmeze circuitul turistic anume creat. O data sau de doua ori pe zi - in functie de sezonul turistic - din Deak Ter, una din pietele centrale ale Budapestei, turistii sunt preluati de un autocar. Contra a 10 euro, pret care include transportul dus-intors si pretul biletului de intrare, poti vizita fara bataie de cap Parcul Statuilor.

Exemplu. Imaginatia maghiarilor ar fi putut sa ne dea de gandit...

---

Despre autor: