La revedere, Realitatea TV!

Spune ca ar putea sa stea si doi ani fara sa munceasca, dar "il mananca pixul". Ii pare rau ca lasa in urma o emisiune care ii era draga si o echipa cu care lucrase foarte bine, dar se bucura ca va avea un serviciu nou, unde poate, din cand in cand, sa mai ridice si picioarele pe birou.
- De ce a luat conducerea decizia de a te concedia atat de pripit?
- Cumul de factori, nu stiu nici eu ce sa zic, dar, sincer sa fiu, nici nu ma mai intereseaza prea mult in momentul de fata, pentru ca nu sunt un tip care sa privesc inapoi cu manie, sunt un om care se uita inainte in momentul asta. Cand eram asa, mai tanar, cand aveam vreo douazeci si ceva de ani - acum am 41 - stateam cate un an sa-mi dau seama de ce mi s-a intamplat. si deja as consuma energia in loc sa ma ocup de proiectele noi. Am depasit starea prin urmare nu mai imi pun atatea probleme. Sigur, le-am spus ca sunt multe inadvertente in textul de la "Evenimentul zilei", oricum mai mult sau mai putin, cu jumatate de gura, in editia de a doua zi, "EvZ" recunoaste ca a formulat unele lucruri suficient de neclar cat sa se inteleaga invers ce spuneam acolo. Am avut o discutie cu reporterul de la "EvZ" de mai bine de jumatate de ora, in care am discutat de la faptul ca aveam oferte, si i-am explicat ca am, ca toata lumea are tot timpul, pana la parerea mea despre extinderea lui Vantu etc. si aceasta discutie de jumatate de ora s-a cantonat in zona asta in marea ei parte. Nimic din asta nu a aparut in ziar, in schimb apare un alt pasaj scos din alt context.
- Ce frictiuni au mai existat inainte intre tine si conducere?
- Asta e problema. Nu a fost nimic inainte. Sunt un om care are 15 ani de experienta in presa, care a fost si redactor-sef, a lucrat si la cotidian, si la saptamanal, si la agentie, si are si vreo zece ani de radio si vreo opt de televiziune si cand am de spus niste lucruri stiu exact cand si unde sa le spun, stiu sa le argumentez si le spun de regula numai celor responsabili de acele lucruri, pentru ca numai ei le pot corecta. Prin urmare, nu sunt un tip care fac bisericute, nu scot lenjeria de pat sa o arunc pe strada, asa ca, neintamplandu-se aceste lucruri, chiar nu vreau nici eu sa ma mai intreb de ce s-a intamplat ceea ce s-a intamplat.
- Ce lasi in urma?
- Eram foarte atasat de "Realitatea Zilei", un format pus la o ora imposibila de altfel, la concurenta cu trei jurnale. El e un fel de talk-show, dar unul foarte alert, pentru ca gestioneaza evenimente aflate in derulare la ora aceea, trebuia facut alert, cu toate opiniile posibile luate de la cei care au creat evenimentul pana la cei prejudiciati de evenimente etc. Era un talk-show greu de facut. Imi pare rau dupa acel format, care, desi a fost la o ora foarte nepotrivita, regret, pentru ca era in crestere, si sunt convins ca ar fi continuat in toamna cresterea asta. Ma simteam foarte bine, era o emisinue foarte vizitata si nu eram deloc refuzati de politicieni, desi, la ora aceea, erau in plin exercitiu, nu prea era o ora la care sa se termine activitatea uni politician. Prin urmare, de-asta sufar, dar nu e o suferinta foarte puternica. Pe de alta parte, sa stii ca imi pare bine. Eram atat de obosit!!! Este o mare diferenta intre a lucra cu manecile suflecate la un ziar 12 ore si a lucra tot atatea ore la o televiziune unde te si vede publicul, trebuie sa te si barbieresti, trebuie sa nu fii nervos, sa-ti controlezi toate gesturile.

---

Despre autor: