Actualitatea lui Tristan

Datorita laturii umoristice a romanelor sale, Jiri Marek a fost comparat uneori cu un alt scriitor ceh, Karel Capek, care si-a rezumat conceptia despre literatura in randuri glumete precum: "rolul actual al artei este de a ucide plictiseala, tristetea si platitudinea vietii; daca face si mai mult, cu atat mai bine; insa daca nu face aceasta deloc, ea este un prost topor cioplit, caci nu ne apara de fiarele care ne devora". Literatura este si pentru Marek un instrument indispensabil in viata de zi cu zi, intrucat ne ajuta sa alungam uratul pentru a regasi in noi insine uitata bucurie de a trai.
Autorul romanului "Tristan sau reflectii despre iubire" (traducere de Jean Grosu, Editura Paralela 45, 2005) a predat literatura ceha contemporana la doua facultati ale Universitatii Caroline, intre anii '60 si '80, si un soi de didacticism hatru va fi de gasit in toate cartile sale. Scriitorul se pricepe de minune sa faca pasul in avanscena povestilor si sa se exprime ca in fata unui amfiteatru de studenti saturati de conferinte academice, nerabdatori sa coboare pe pamant si sa auda in sfarsit "una buna". Mizeaza fara ezitare pe "tineretea sufleteasca" a publicului, fara de care stradaniile lui de a rasturna in comic temele grave ar trece drept ridicole clovnerii. Dialogul viu si naiv pe care il intretine permanent cu cititorii, parcurgand toate semitonurile de la seriozitate la frivolitate si inapoi, ar putea fi rodul experientei jurnalistice acumulate in decenii de activitate publicistica. Mai exista un motiv pentru care romanul aparut in premiera in 1987 e scris intr-o forma adresata unui auditoriu virtual: el face discret aluzie la mestesugul trubadurilor medievali, care isi rosteau poemele in piete publice, pe acompaniamentul lautelor. Impresia de spontaneitate, de improvizatie libera in jurul unei scheme fixe, este permanenta: "Voi, domnilor, care indragiti legendele despre dragoste, si voi, gingase domnisoare, carora istorisirile pline de dragoste va implinesc monotonia vietii, voi toti, care va transpuneti bucurosi in sufletul eroului si mergeti cu el pana la capat in aventurile sale primejdioase, aflati ca orice istorisire este, in esenta, o amagire... etc.".
Iubirea dintre Tristan si Isolda, prigonita de regele-sot si de cartitoarea sa curte, suna la fel de credibil si pe fundalul huruitului de tramvaie din Praga sfarsitului de secol XX. Istoria ramane neschimbata pentru perechea Jan-Maria, doar ca distributia si recuzita par trecute printr-o metamorfoza asemanatoare celor din feeriile shakespeariene: regele orgolios e inlocuit de directorul carierist, nobilimea intriganta lasa locul faunei birocratice din comunism, corabia se preschimba in masina, iar pocalul cu elixir intr-o cana cu apa servita de un gospodar amabil de langa o sosea nationala. Ceva mai multe dificultati compozitionale a intampinat scriitorul ceh cand a trebuit sa actualizeze conflictele din cunoscuta actiune. Dupa cum se stie, iubirea din poemul medieval era incatusata de juramantul de vasalitate care il ingenunchea pe Tristan si de cel al fidelitatii conjugale care o lega pentru vecie pe Isolda. Cum moravurile s-au schimbat, Jiri Marek a trebuit sa inventeze un alt obstacol in calea implinirii dragostei si l-a gasit in fiica lui Jan, a carei existenta ii impune parintelui o anumita conduita sociala si morala. Alte vremuri, alte obiceiuri. In rest, povestea decurge lent, implacabil, pe tiparele binecunoscute, si emotia pe care o declanseaza vine tocmai din predictibilitatea ei.
Un artificiu narativ ingenios face trecerea dintre trecutul cavaleresc si prezentul comunist. In locuinta coscovita a lui Jan, dupa caderea unei bucati de tencuiala, se descopera o fresca infatisand mitica pereche. Desigur ca tot atunci se fisureaza si fatada anodina a eroului si iese la iveala eul lui ascuns, patimas si indaratnic, care-l va face sa guste din plin fericirea si disperarea, ca ilustrul sau predecesor literar.
In fond, dincolo de numarul de virtuozitate narativa, dus la bun sfarsit cu brio, romanul lui Jiri Marek vrea sa spuna, in registrul moderat al sfarsitului de mileniu, o poveste tragica de iubire. El se adreseaza publicului larg, care poate singur valida sau repudia un mit intr-o anumita epoca istorica. Cei care vor cauta prea multe dedesubturi narative vor fi probabil descumpaniti: autorul da de la inceput toate cartile pe fata; si totusi, magia ramane.
Inca un amanunt care s-ar putea sa provoace perplexitatea cititorului roman: sistemul comunist e prezent doar prin birocratia lenesa si inutila, vidata de orice continut politic. Ce blanda era cenzura ceha, daca putea face abstractie de directivele de partid pentru a contempla inocent actualitatea suferintelor lui Tristan!

---

Despre autor: