Ideea dacica - in mars spre constiinta publica

Intr-o discutie ce avea loc la New York in cadrul cenaclului "Mihai Eminescu" condus de poetul si teologul Theodor Damian, un ziarist din tara a afirmat ca resuscitarea "ideii dacice" in opinia romaneasca a anilor din urma este "opera emigratiei romane din marea metropola americana".
Pe loc, un reputat ziarist roman din New York a ripostat, aducand aminte despre activitatea din tara a "Grupului Deceneu", inca din perioada comunista. A fost o precizare justificata - dar nedreapta, in masura in care se incerca diminuarea meritelor cuiva pe seama relevarii meritelor altcuiva. Si oricum, nu problema meritului se pune aici, ci a efectului! Curentul "Nu suntem urmasii Romei" a fost adus in tara - cum se stie - de medicul Napoleon Savescu - iar efectul acestei initiative (privita cu sceptica iritare ani la rand) incepe sa se profileze, cumpatat si rodnic.
Al saselea congres de dacologie, de curand desfasurat in Bucuresti sub titulatura "Cogaion 500 " a constituit o noua treapta in procesul de consolidare a tendintei amintite mai sus. Mai mult: in conditiile in care ecourile congreselor dacice se propaga tot mai mult in opinia romaneasca, concomitent cu statornica lor ignorare de catre mediile academice, e pe cale sa se produca un fenomen neasteptat. Astfel, daca ignorarea venita din partea oficialitatii stiintifice nu mai poate, de-acum, sa blocheze raspandirea "ideii dacice", se vor crea conditii pentru ca, un timp, cele doua directii sa coexiste si, mai rau, scolarii si tinerii sa considere pozitia oficiala drept una impusa!
Altfel spus, mediile academice nu se mai pot izola la nesfarsit in tacerea lor superioara fara a lua in serios fenomenul: ironiile discreditoare de pana acum nu mai pot tine loc de argumente.
Pentru ca dincolo de meritele amintitului grup Deceneu (si ale altor atitudini pro-dacice sau pro-tracice care au marcat anii din urma) Congresele de Dacologie ale doctorului Savescu au pus, pentru prima data la nivelul opiniei publice romanesti, chestiunea dacica in procesul etnogenezei noastre. Adica, au pus-o in mod prioritar si nu la paritate cu chestiunea romana.
Credem cu tarie ca daca propunerea doctorului Savescu n-ar fi fost luata (mai ales de factorii universitari, academici) drept o provocare (si, inca, provocarea unui neofit, a unui amator) astazi am fi avut mai putina zarva in jurul acestui subiect si mai mult profit cultural.
Personaj complex, dezinhibat, marcat de puseuri romantice, dominat de excesele propriei generozitati, usor de impins de catre snobi in zodia naivitatii, doctorul Savescu este, deopotriva, artizanul dar si (intr-o buna masura) victima propriei sale constructii teoretice... Este victima propriei sale constructii si pentru ca cei mai multi i-au contestat concluziile fara sa-i citeasca argumentele. Este vorba aici de o prejudecata clasica; caracterul insolit al unei idei ii impiedica pe cei mai multi sa ajunga la argumente! Fiindca, daca ar fi ajuns acolo, dincolo de verosimilitatea lor, ar fi descoperit cu surpriza (o surpriza plina de sens) ca argumentele apartin unor redutabili cercetatori englezi, italieni, sau americani care n-au nici un motiv special sa speculeze asupra protocronismelor stramosilor nostri.
Doctorul Savescu n-a facut ceea ce unora li se pare: adica n-a aruncat cu o piatra in lac si a plecat, incantat de efectul acesteia.
Ca orice medic, personajul duce lipsa, inainte de toate, de timp. Ca atare, daca cineva vrea sa inteleaga faptul ca "mania dacica" nu e o simpla toana pentru doctorul Savescu, pentru istoricul amator, e suficient sa stie ca pe aceasta tema el a scris nu mai putin de patru carti: "Epopeea poporului carpato-danubian", "In cautarea istoriei pierdute", "Calatorie in Dacia - tara zeilor" si mai cunoscuta "Noi nu suntem urmasii Romei". Totodata, in tara apare la Deva, publicatia "Dacia" in grija si pe cheltuiala aceluiasi dr. Savescu.
Dar masura cu adevarat spectaculoasa a pasiunii reale (nu trucate, nu pasagere) a acestui om fata de mostenirea dacica (in afara amanuntului, graitor, ca ideea aceasta i-a venit din adolescenta si nu de ieri de alaltaieri, la New York) o constituie website-ul "Dacia Revival"!
Un impresionant efort de eruditie (inlesnit de poliglotismul neobositului dac) il poarta pe vizitator pe-o arie vasta a autorilor si argumentelor: de la romanii Densusianu ori Blaga, la italianul Marco Merlini, englezul Gordon Childe, americanii Gimbuas, Leon Stover sau Bruce Kraig.
Lacom de informatii, patimas in argumente, autorul site-ului (fiindca reputatul medic este un impatimit al computerului: isi face singur cartile si chiar filmele) nu uita si nu iarta nimic. Un text de Blaga despre "Revolta fondului nostru nelatin" sta alaturi de un studiu pretentios de spectrometrie, sau de-o replica hotarata la adresa oficialitatilor romane: "Chefurile directiei de cultura ingroapa cultura". Constient de mediul ostil in care-si duce lupta (pentru ca doctorul Savescu, in loc sa-si vada de concediile sale in Hawai isi cheltuie vremea si banii in transee adevarate) emigrantul din New York isi pune nadejdea in cei tineri, nerobiti prejudecatilor, dogmelor. "Daca nu vreti sa va suparati profesorii nu cititi aceste randuri" - li se adreseaza el tinerilor inainte de a-si incepe lunga si complicata sa lectie pe site.
Luand cuvantul la recentul congres, prof. univ. dr. Claude Matasa din U.S.A., consulul general onorific al Romaniei in Florida, a remarcat tocmai acest aspect: lupta curajoasa a dr. Savescu intr-un context in care ideea lui este "incorecta politic", intr-un moment in care Romania vrea sa se integreze intr-o Europa in care nu doar exista atatea tari latine puternice, ci latinitatea insasi este un puternic temei de respect!
Revenind la remarca noastra de mai sus e tot mai clar ca ideea dacica a depasit stadiul de ciudatenie iritanta si e pe cale sa devina o intrebare reala, apta sa rodeasca, dincolo de raspunsurile imediate sau de cele de perspectiva.
Remarcam la un moment dat ca cele mai multe dintre argumentele "pro-dacice" apartin unor oameni de stiinta straini si in special americanilor.
Dar, cat or fi ei americanii de americani, in ultima instanta e problema noastra cum arata adevarul despre etnogeneza poporului roman. Iar daca altii ne ajuta sa ne punem intrebarile, iar "dacul din New York" vine in tara, in fiecare an, sa ne convinga pe cat mai multi ca romanii au la Sarmisegetusa un adevarat Camelot, un loc magic al genezei, noi, cei din tara, macar sa avem rabdarea de-a asculta - inainte de a pune mana pe piatra.

---

Despre autor: